Când în viața unei persoane se întâmplă ceva rău, trebuie să facă o alegere. Alegerea de a fi supărat, de a suferi și de a fi întristat sau alegerea de a găsi aspectele pozitive în toate lucrurile și de a vedea eșecurile ca o cale de dezvoltare.
Pentru asta, este important să știi să te ridici deasupra aspectelor materiale. Este important să înveți să vezi esențialul în tot, să separi importantul de secundar.
În continuare vă voi povesti o pildă foarte semnificativă și ușoară de înțeles:
Într-o frumoasă noapte de vară, un învățător foarte înțelept înota în râul de lângă casă și se bucura de imaginea lunii. Deoarece casa lui se afla pe malul râului, învățătorul nu își încuia niciodată ușa casei, așa că nici în acea noapte nu o încuiase.
În timp ce înota, un hoț s-a strecurat în satul lor și încerca să intre în fiecare casă. În unele a putut intra și fura, dar în altele nu. Până la urmă a ajuns și în casa învățătorului. A început să caute prin ea, dar nu a găsit nimic de valoare, deoarece învățătorul trăia destul de modest și chiar la limită.
Hoțul, nemulțumit, era pe cale să iasă din casă, când învățătorul a intrat în casă.
Hoțul s-a speriat când l-a văzut pe învățător, dar nu avea unde să fugă. Aștepta ca învățătorul să-l pedepsească. Dar a fost foarte surprins ceea ce s-a întâmplat mai departe.
Învățătorul s-a apropiat de el și i-a spus:
– Văd că ești supărat, om sărman. Ai pierdut mult timp căutând lucruri valoroase în casa mea. Dar eu nu păstrez nimic de valoare, toate valorile sunt în sufletul și mintea mea.
Hoțul îl privea uimit.
– Ca să nu te întristezi atât de mult pentru că trebuie să pleci cu mâna goală, ia halatul meu. Învățătorul și-a dat jos halatul de pe umeri și i l-a dat hoțului.
Hoțul a luat rapid halatul și a fugit, pierzând alte lucruri furate din alte case.
– Sărmanul, – a spus învățătorul visător, uitându-se la lună, – El consideră halatul meu vechi o pradă demnă. Pentru ce trăiește el? Cât de mult mi-aș dori să-i dăruiesc această lună..
Nu e vorba neapărat despre hoț și despre halat. Ci despre faptul că o persoană se bucură chiar și de cele mai mici lucruri, cum ar fi frumusețea lunii și a naturii, în timp ce alții nu se mulțumesc niciodată cu ce au și vor mereu tot mai mult. Fiecare își alege propriul nivel de percepție a acestei lumi.
