Părintele Iustin Pârvu: Rugăciunea mamei nu are egal pe lumea asta. Este mai puternică decât rugăciunea preotului!

Cu totii vrem sa ne gasim destinul in viata. Dar cum ne putem da seama atunci cand ne indepartam de calea noastra adevarata? Fiecare dintre noi ne nastem cu propriile noastre talente, daruri si puncte forte – energii unice care au nevoie sa fie exprimate in realitate. Ceea ce este potrivit pentru o persoana nu este potrivit pentru ceilalti. Deci, cum stim daca ne-am indepartat de la adevarata noastra cale? Ei bine, exista unele semne pe care nu ar trebui sa le ignoram. In continuare iti vom prezenta opt dintre ele: #1. Esti –olic Bei prea mult, mananci prea mult, poate chiar te antrenezi prea mult sau muncesti mult prea mult? Cand vietile noastre se afla in afara echilibrului firesc, ele se indreapta spre cea mai mare slabiciune. Daca faci ceva in exces, atunci trebuie sa stii ca te-ai indepartat de cale. Pentru majoritatea dintre noi munca in exces este o scuza extraordinara. Ne putem spune ca ajungem undeva, dar de fapt ne tinem mult prea ocupati pentru a observa problemele reale. Este un semn sigur ca ne-am ingropat in lucruri care par importante pentru a ne indeparta de ceea ce este cu adevarat important. #2. Totul merge prost Este un lucru ciudat in viata, dar cand te indrepti in directia cea buna, ai intotdeauna o cale libera. Totul curge lin. Viata pare atat de usoara. Insa atunci cand pasesti in afara ei, chiar si lucrurile mici merg prost. Iti scapi telefonul in chiuveta, semaforul este rosu, primesti amenta, te lovesti la picior. Un lucru rau dupa altul. Poate viata nu incearca sa te opreasca, ci poate incearca sa te avertizeze. #3. Te imbolnavesti in mod constant Corpul nostru este o extensie a gandurilor noastre, in special a celor subconstiente. Daca te imbolnavesti tot timpul sinele tai cel mai intim incearca sa-ti spuna ca ti-ai pierdut calea. Acesta este unul dintre ultimele semne, asa ca incearca sa acorzi atentie gandurilor si sentimentelor inainte de a ajunge la celulele fizice. Nu ignora semnele care iti spun ca te-ai indepartat de la adevarata ta cale in viata! #4. Casa ta este prea ordonata Sau poate prea dezordonata. In orice caz nu exista niciun echilibru. Pare a fi ingrijita compulsiv sau ca dimineata dupa o petrecere a burlacilor. Extremele sunt un semn rau. Priveste in jur. Ce iti spune de fapt apartamentul tau? #5. Nu vrei sa te gandesti la asta Pentru ca s-ar putea sa nu-ti placa raspunsurile care o sa apara. Esti la locul potrivit de munca? Ar trebui sa parasesti relatia actuala pentru ca intr-adevar nu te implineste cu adevarat? Daca eviti in mod constant astfel de intrebari pentru ca te fac sa te simti incomod, atunci probabil esti pe drumul cel bun. De cele mai multe ori ne temem de raspunsuri, deoarece ar putea sa ne conduca la unele alegeri dificile pe care incercam sa le evitam. De ce? Acesta este al saselea semn. #6. Te temi de teama Iti este frica sa pui capat relatiei actuale, deoarece crezi ca nu vei putea gasi ceva mai bun – chiar daca aceasta este destul de obisnuita. Nu vrei sa renunti la slujba ta actuala pentru a-ti urma visul pentru ca ti-e frica de esec. Este nevoie de curaj real pentru a face o schimbare pe masura. Toti ne temem de schimbare, de incertitudine. Daca vocea interioara ne cere sa ne intoarcem toata viata cu susul in jos? Nu vrem sa ascultam. Ne facem pe noi insine cat mai ocupati, asa ca nu avem niciodata timp sa fim singuri atunci cand ar trebui sa ascultam ceea ce ne spune spiritul nostru. #7. Te simti confortabil Zonele de confort nu sunt intotdeauna placute. Ele sunt doar familiare. Zona de confort poate fi o slujba care ne plateste facturile pentru a ramane prizonierii unei situatii de viata pe care o uram. Ar putea fi o relatie care nu merge nicaieri, dar este mult sigura. Poate fi un loc fizic, o localitate natala pe care nu vrem sa o parasim din cauza familiei si a prietenilor, chiar daca visele noastre nu se vor indeplini niciodata in acel loc. Singura diferenta dintre dintre un fagas si un mormand este adancimea. Daca nu te simti inconfortabil, nu este un semn bun. Viata este o calatorie, nu o destinatie. #8. Ti-e frica sa renunti Renuntarea este cea mai dificila parte a miscarii inainte. Este pacat sa ne tinem stransi de ceea ce este sigur si sa dispretuim curentul natural al vietii. Trecutul ne ofera scuza pentru esec, deci va exista intotdeauna un stimulent puternic pentru a nu renunta la ceea ce avem deja. De asemenea, poate insemna ca va trebui sa ierti pe cinevea pentru a putea renunta, poate chiar pe cineva care nu merita iertat. Dar fa-o pentru tine, nu pentru acea persoana. Nu ignora semnele care iti spun ca te-ai indepartat de la adevarata ta cale in viata! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Iată rugăciunea:

Femeile au crescut copiii în respect față de Biserică, în frică de Dumnezeu, indiferent de epocă, de conducere, de ideologii. Femeile, prin abnegaţia lor, prin grija lor faţă de prunci şi faţă de viitorul familiilor lor, i-au înfrânt şi pe Stalin, şi pe Dej, şi pe Ceauşescu…

Dictatorii conjuncturali vor să distrugă în câţiva ani ceea ce un popor a întemeiat în două milenii. Toate furtunile trec. Lasă răni, dar trec. De asta trebuie să fie convins omul, românul, că dreptatea este, în final, de partea celor înţelepţi şi a celor răbdători. Lecţia răbdării mamelor române ar trebui să fie o lecţie pentru toată lumea, fie politician, fie intelectual, fie truditor obişnuit.

Mama îl face pe prunc om, ea îi arată calea, ea i-l relevă pe Dumnezeu. Familia frumoasă, închegată, înţeleaptă în comportament, este cea care dă schimbul de mâine pentru orice societate.

Rugăciunea mamei pentru pruncii ei este mai puternică şi mai ascultată decât chiar rugăciunea preotului. La un părinte tot venea o femeie să plătească pentru ca să i se întoarcă băiatul plecat de acasă, pierdut în lume… I-a zis părintele: “Mă, ai plătit la biserici de-l poţi cântări în bani…! Mai bine roagă-te pentru el, şi o să se întoarcă. Rugăciunea mamei nu are egal pe lumea asta”.

Rugăciune a mamei pentru copiii săi

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Doamne! Păzeşte-i în har până la sfârşitul vieţii lor, învredniceşte-i să se împărtăşească de Tainele legământului Tău, sfinţeşte-i cu adevărul Tău, ca să se sfinţească în ei şi prin ei sfânt numele Tău! Trimite-mi ajutorul Tău haric ca să îi cresc spre slava numelui Tău şi folosul aproapelui! Dă-mi în scopul acesta răbdare şi putere!

Învaţă-mă să sădesc în inima lor rădăcina adevăratei înţelepciuni – frica Ta! Luminează-i cu lumina Înţelepciunii Tale ce cârmuieşte întreaga lume! Să Te iubească din tot sufletul şi din tot cugetul lor, să se lipească de Tine din toată inima şi să tremure de cuvintele Tale toată viața lor! Dăruieşte-mi pricepere să le arăt că viaţa cea adevărată stă în păzirea poruncilor Tale, că osteneala întărită de cucernicie aduce toată viața de aici mulţumire lipsită de tulburare, iar în veşnicie – fericire negrăită.

Descoperă-le lor înţelegerea legii Tale, ca până la sfârşitul zilelor lor să aibă simţământul că Tu eşti pretutindeni! Sădeşte în inima lor teama şi dezgustul de orice fărădelege, ca să fie fără de prihană în căile lor, ca să-şi aducă aminte întotdeauna că Tu, Dumnezeule Atotbune, păzeşti cu gelozie legea Ta şi dreptatea Ta! Ţine-i în curăţie şi în evlavie faţă de numele Tău, încât să nu prihănească Biserica Ta prin purtarea lor, ci să trăiască după rânduielile ei!

Publicitate

Însufleţeşte-i cu râvna pentru învăţătura folositoare şi fă-i în stare de toate lucrurile cele bune, ca să câştige înţelegerea cea adevărată a cunoştinţelor de care au neapărată nevoie, ca să se lumineze cu ştiinţa cea binefăcătoare pentru omenire.

Doamne! Dă-mi înţelepciune ca să întipăresc cu trăsături de neşters în inima şi în mintea copiilor mei frica de întovărăşirea cu cei ce nu ştiu de frica Ta, să le insuflu îndepărtarea de orice însoţire cu cei nelegiuiţi, ca să nu ia aminte la împreună-vorbirile cele putrede, să nu fie abătuţi din calea Ta de pildele cele rele, să nu se smintească de faptul că uneori calea nelegiuiţilor propăşeşte în lumea aceasta!

Cerescule Părinte! Dăruieşte-mi harul de a nu le face copiilor mei sminteală prin faptele mele, ci a-i feri de rătăciri, de a le îndrepta greşelile, de a le înfrâna îndărătnicia, de a-i abate de la năzuinţa spre deşertăciune şi uşurătate. Să nu fie furaţi de gânduri nechibzuite, să nu umble după poftele inimii lor, să nu se mândrească în cugetele lor, să nu Te uite pe Tine şi să nu uite de legea Ta, ca fărădelegea să nu dea pierzării mintea şi sănătatea lor şi păcatele să nu le moleşească puterile sufletulului şi ale trupului.

Judecătorule Drept, Care îi pedepseşti pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam! Abate această pedeapsă de la copiii mei, nu îi bate pe ei pentru păcatele mele, ci stropeşte-i pe ei cu roua harului Tău, ca să sporească în virtute şi în sfinţenie, să crească întru bună voirea Ta şi întru dragostea oamenilor evlavioşi.

Părinte al îndurărilor şi a toată milostivirea! Din dragoste de mamă, le-aş dori copiilor mei toată îmbelşugarea bunătăţilor pământeşti, le-aş dori binecuvântare din roua cerului şi din grăsimea pământului, însă fie cu ei sfântă voia Ta! Rânduieşte-le soarta după bună voirea Ta, nu îi lipsi în viaţă de pâinea cea spre fiinţă, trimite-le toate cele trebuitoare în vremelnicie spre dobândirea veşniciei fericite, fii milostiv cu ei când vor păcătui înaintea Ta, nu le socoti lor păcatele tinereţii şi ale neştiinţei, fă inimile lor să se umilească atunci când se vor împotrivi călăuzirii harului Tău, pedepseşte-i şi miluieşte-i, îndreptân-du-i la calea bineplăcută Ţie, dar fără să-i lepezi de la faţa Ta!

Primeşte cu bunăvoinţă rugăciunile lor, dăruieşte-le reuşită în tot lucrul bun, nu abate faţa Ta de la ei în zilele necazului lor, ca să nu-i ajungă ispite mai presus de puterile lor. Adumbreşte-i cu mila Ta, ca să umble îngerul Tău cu ei, păzindu-i de toată nenorocirea şi calea rea.

Dumnezeule Atotbune! Fă-mă mamă care se veseleşte de copiii săi, ca să îmi fie bucurie în toate zilele vieţii mele şi sprijin la bătrâneţe. Învredniceşte-mă să mă înfăţişez împreună cu ei la Înfricoşătoarea Ta Judecată nădăjduind în milostivirea Ta şi să zic cu nevrednică îndrăznire: „Iată eu şi pruncii pe care i-ai dat mie, Doamne!”, ca împreună cu ei, preaslăvind bunătatea Ta cea nepovestită şi iubirea Ta veşnică, să preaînalţ preasfânt numele Tău, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, în vecii vecilor.

Amin.

Părintele Iustin Pârvu

Sursa: Daruri duhovnicești.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole