In periplul meu prin viata intalnesc tot felul de oameni. Oameni fericiti. Oameni de succes. Oameni iubiti si iubitori. Oameni zambitori. Oameni increzatori. Oameni curajosi.
Insa, pasii mei ajung si in dreptul oamenilor deprimati, oamenilor lipsiti de speranta si lumina, oamenilor marcati de experiente si esecuri, oamenilor care nu mai vad nimic special in vietile lor. Oameni tacuti, singuratici, care traiesc din amintiri si se hranesc cu iluzii. Oameni care au permis prafului sa se depuna pe sufletele lor. Cum au ajuns in acest stadiu al vietii lor? Doar ei stiu cum. Povestile personale raman subiecte tabuu, insa fiecare poate concluziona pentru el insusi.
Atunci cand esti dezamagit in dragoste poti lua doua decizii. Sa ierti si sa iubesti pe cei care au ramas alaturi de tine sau sa te inchizi inauntrul tau, sa tragi obloanele inimii si sa te prefaci ca nu ai nevoie de nimeni.
Atunci cand iti este inselata increderea si simti ca nu mai poti avea incredere decat in tine ai de ales. Sa iti sacrifici din nou sufletul in speranta ca cine il va merita va stii sa il aprecieze cu adevarat sau sa il inchizi departe de ochii lumii, intr-o colivie colorata, dar lipsita de viata, lipsita de sentimente, lipsita de lumina si aer.
Atunci cand esti lasat pe dinafara de cei numiti „prieteni” si te simti ca si cum ai fi ramas fara aer, ai de ales. Fie te refugiezi in singuratatea inimii tale si te consolezi cu amintirile, fie te imbarbatezi si iti cauti alti prieteni. Lumea este plina de oameni frumosi, de oameni asemeni tie. Daca cineva ti-a inselat increderea, te-a alungat de langa el, nu inseamna ca nu vei mai gasi pe nimeni care sa iti fie prieten.
Atunci cand greutatile vietii nu te ocolesc si te lovesc cu forta unui taifun, ai de ales. Fie te aduni si lucrezi la rezistenta interioara, fie ramai imprastiat in zeci de directii.
Orice ai face in viata aceasta aminteste-ti ca intotdeauna ai de ales. Decizia iti apartine de fiecare data. Nimeni nu te obliga sa iei decizii proaste. Nimeni nu te forteaza sa ramai la pamant. Sunt deciziile tale cele care te vor ridica sau te vor pune la pamant. Sunt alegerile tale cele care iti vor aduce succesul. Nu uita asta si nu permite sufletului sa atraga praful esecurilor. De fiecare data cand sufla vantul in ungherele inimii tale, decide sa-i raspunzi cu aceeasi moneda. Sufla si tu in directia lui cu aceeasi putere, cu acelasi curaj, cu aceeasi determinare.
Unde sunt eu in aceasta poveste? Undeva la mijloc, Determinata sa rezist oricaror furtuni, decisa sa inving orice temeri, pusa pe fapte mari.
Omul se schimba… Iar motivele pentru care o face sunt diverse. Pe unii ii schimba timpul, pe altii viata, pe unii durerea sau alti oameni.
Viata aduce in calea noastra fel si fel de oameni. Oameni care-si pun amprenta asupra existentei noastre. Oameni care ne largesc orizonturile, care ne fac sa privim dincolo de ceea ce stiam noi ca exista, oameni care ne fac sa luptam si sa credem in noi, oameni care ne impartasesc lectii de viata, oameni care ne invata sa traim (mai) frumos, sa iubim mai mult si sa fim puternici.
Acesti oameni isi sadesc usor, usor un loc in sufletul nostru si ne dam seama dupa un timp ca datorita lor suntem altii… Unii mai buni. Din toate punctele de vedere.
Pe de alta parte, si durerea are rolul ei. Durerea modeleaza. Durerea te face vrei, nu vrei sa fii mai puternic. Sa pari in fata altora o stanca, chiar daca tu in interior esti moale ca plastelina. Inveti sa nu mai arati. Inveti sa suporti si sa traiesti cu suferinta, sa-i faci fata si sa te prezinti in fata lumii zambind, desi tu ai plans poate toata noaptea.
Ne schimbam. Toti. Din copilul naiv si jucaus se naste in timp un adult puternic si grijuliu la tot ce-i in jurul sau. Un adult care nu mai priveste lumea prin ochi de copil, in ciuda faptului ca gandul ii mai zboara din cand in cand la copilul pe care l-a lasat in urma. Un adult care lupta, care isi vede obiectivele atinse, care merge inainte pentru ca stie ca inapoi nu mai are ce cauta.
