Am ajuns la concluzia că oamenii care te înconjoară sau îți intră în viață ar trebui să fie aleși la fel de atent ca gândurile din capul tău, ca mâncare pentru cină, ca haine pentru fiecare zi. Un fel de igienă personală a spațiului: îi salutați pe cei care aduc lumina, căldură și eficiență în spațiul tău, iar cei care lasă gunoiul în urmă nu au voie să intre în viața ta.
Poate că acesta este un lucru știut de mult, dar pentru o lungă perioadă de timp mi s-a părut că nu am de ales. Dar există o alegere și este, ca întotdeauna, a noastră.
Oamenii din jurul tău îți modelează viața, într-un mod sau altul. Iar cei care sunt atașați de tine, care văd în tine frumosul, construiesc ca un puzzle, o imagine a lumii, unde ești o parte minunată a ei. Cei care poartă o atitudine negativă față de tine, creează o imagine în care s-ar putea chiar să fii în plus, iar elementul în plus fie este luat într-o cutie cu lucruri inutile, fie distrus.
Am citit recent o poveste despre Charles Dickens și soția sa, pe care a umilit-o public din toate privințele când s-a săturat de ea și a apărut în viața lui o tânără nouă. Deci, în opinia mea, autorul a exprimat o opinie foarte precisă:
„Critica apare atunci când oamenii nu mai iubesc. Și vor să scape. Dar nici măcar nu recunosc asta pentru ei înșiși “.
Oamenii oferă ceea ce au în interiorul lor și nu pot oferi ceea ce nu au. Cei care nu ne iubesc ne oferă antipatia lor, dar numai noi putem alege: dacă acceptăm această antipatie sau renunțăm cu calm.
Alegând cu atenție ce ne înconjoară, alegem nu numai oamenii cu care trecem fericiți prin viață, ne alegem pe noi înșine: plini de lumină, încredere în sine și dragoste, sau dor, nesiguranță și inadecvare. Alegem ce putem vom oferi înapoi oamenilor. Alegem ce vom fi mâine.
