Despre puterea rugăciunii s-a vorbit foarte mult. Cu toate acestea, oamenii deseori ignoră acest lucru. Când se simt bine și sunt fericiți, nu simt nevoia să se mai roage.
Dar când vine o nenorocire, oamenii aleargă după ajutor oriunde, dar nu la biserică. Întâi cer ajutorul celor apropiați, apoi se adresează specialiștilor.
Când toate mijloacele au fost încercate, atunci omul își amintește de credință. Întâi se raportează sceptic. Dar totul constă în faptul că este greu pentru un om necredincios să se corecteze pe sine. Chiar dacă citește rugăciuni, gândurile sale vor fi undeva departe.
De obicei, cuvintele rugăciunilor i se vor părea grele. Limba slavonă este complicată și uneori traducerea ei este neînțeleasă de omul modern. Dar când rugăciunea este făcută fără suflet, atunci nu are prea mult folos. Prin urmare, omul nu ar trebui să fie surprins de faptul că Domnul nu îi îndeplinește cererile.
Chiar dacă Domnul este milostiv, El ajută chiar și pe cei mai mari păcătoși. Iisus Hristos a vindecat mulți oameni care s-au adresat Lui pentru ajutor. Printre ei se numărau chiar și persoane care au făcut lucruri rele toată viața.
Unii dintre ei au renunțat la viața lor anterioară și au urmat calea Mântuitorului. Un exemplu strălucitor este Maria Egipteanca. Ea a trăit după venirea lui Iisus Hristos, dar i-a slujit Domnului cu credință și adevăr. Destinul ei este interesant și neobișnuit.
Fata a dus un mod de viață indecent. S-a întâlnit cu mulți băieți și i-a plăcut să profite de oameni. Dar un incident i-a schimbat întreaga viață.
Fata dorea să meargă la biserică cu pelerinii, dar nu a reușit să facă acest lucru. A realizat că păcatele ei erau atât de multe încât Domnul nu o lăsa să intre în Casa Sa. Maria a început să plângă și să se roage pentru iertare. După aceea, fata a hotărât să se schimbe.
S-a dus în pustiu, unde a plâns și s-a rugat. Imaginile păcătoase o urmăreau și era greu pentru ea să lupte cu ele. De multe ori, a încercat să renunțe, dar Maria a găsit puterea de a lupta. Această fată a devenit un exemplu pentru toți creștinii.
Rugăciunile pot face minuni. Dar nu este atât de important ce rugăciuni citește cineva, cel mai important este ce simte în acel moment. Trebuie să ne rugăm atât cu vorbele, cât și cu sufletul. Dacă cineva are probleme, știe cum să facă asta. Inima lui suferă în acel moment.
Când totul este bine pentru cineva, uită de Dumnezeu. În sufletul lui domnește liniștea. Această stare seamănă cu durerea de dinți. Dacă nu îi dor dinții, oamenii nu merg la dentist.
Mulți se tem de medicii dentiști și nici măcar nu mai fac verificări la dantură. Dar atunci când suferă din punct de vedere emoțional, păcătosul se îndreaptă spre biserică.
Trebuie să avem grijă de sufletul nostru. Pentru asta, trebuie să citim rugăciuni în fiecare zi. Este important să facem acest lucru dimineața și seara. O rugăciune foarte bună în astfel de cazuri este rugăciunea către Iisus Hristos pentru ajutor în orice situație.
,,Miluiește-mă, Dumnezeule, că mare este mila Ta, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu.
Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt !
Doctorul sufletelor și a trupurilor, ca și cum aș sta înaintea înfricoșatului Tău Scaun,
Ca și cum m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, așa mă rog, și cer, și mă supun, cu zdrobita și smerita mea inimă:
Curățeste-mă pe mine, păcătosul. Iartă-mi mie, netrebnicul și smeritul. Caută din sfânt lăcașul Tău spre ticaloșia mea!
Privește dintru înălțimile Tale cele sfinte spre rugăciunea smeritului robului Tău și nu trece cu vederea rugăciunea mea.
“Slăbește-mă, ca să mă odihnesc mai înainte de a mă duce” acolo de unde nu ma voi mai întoarce.
Ca un om am păcătuit, ca un Dumnezeu iartă-mă.
Căci Tu cunoști, Stăpâne, alunecarea lesnicioasă a firi omenești și cum că “plecat este cugetul omului cu oșardie spre cele rele, încă din tinerețe”.
Adu-Ți aminte că din pământ suntem.
Adu-Ți aminte ca Tu singur ești curat și fără de prihana și neîntinat, iar noi toți întru canonisiri suntem.
Adu-Ți aminte de îndurările Tale cele din veac și de mila Ta, și să nu mă osândești cu fărădelegile mele, nici să-mi răsplatești după păcatele mele.
Știu mulțimea fărădelegilor mele, că mare este și fără număr.
Dar știu și noianul iubirii Tale de oameni, ca nemărginit este și nebiruit.
Ca Tu ești cel ce ridici păcatul lumii, Care te-ai pogorât din cer pe pământ, ca să cauți oaia cea rătăcita și pierdută, Pastorul cel bun,
Cel ce îți pui sufletul pentru oi, și ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintru care cel dintâi sunt eu.
Amin.”
