O casnicie fara iubire este ca o Biserica fara Dumnezeu…

Iubirea de sine este una din lectiile de viata importante pe care le putem primi in copilarie. Iubirea de sine nu inseamna egoism ci acceptare si pretuirea darului vietii. Conectarea cu iubirea din interiorul tau. Constientizarea ca esti o bucatica de divinitate. Ori de cate ori auzim ca o persoana este in cautarea dragostei, ne gandim imediat la relatii: cele din trecut si cele la care visam sa le avem. Sunt atat de multe moduri de a aduce dragostea in viata noastra. Ne indragostim de noi insine, de munca, pe persoane necunoscute, de natura. Ne indragostim de viata, de relatii si situatii. Ne indragostim de lucrurile marunte. Trebuie sa tinem minte un singur lucru: ce sadim in sufletul nostru vom primi in cele mai frumoase moduri. Forma finala a iubirii este aceea de a oferi altei persoane iubire neconditionata. Noi gasim dragoste in lucrurile pe care le cunoastem. Simtim ca traim datorita mediului in care suntem si evolutiei experientelor. Daca ne gandim mai putin, simtim mai putin. Daca aspiram mai mult, asteptam la mai mult. In dragoste, insa, nu exista nicio limitare, nicio capacitate, nicio masuratoare mai mare sau mai mica a inimii. Iubirea este cea mai mare emotie... Cu cat este mai deschisa inima, cu atat dragostea apare mai repede in viata ta. Nimeni nu te scapa de inima zdrobita. Daca iubesti, risti. Este de datoria inimii sa mearga mai departe, sa se vindece si sa treaca peste ranile provocate. Este greu sa faci fata respingerii, pierderii si amintirilor. Dar noi suntem creati pentru a depasi provocarile; dragostea este frumoasa cand este impartasita. Iar iubirea de sine este mai importanta decat a iubi pe altcineva. Trebuie ca mai intai sa ne iubim propria persoana, sa ne apreciem, sa stim ca meritam mai mult si sa intelegem cat de importanti suntem. Indragosteste-te de tine... indragosteste-te de ce se intampla in jurul. Accepta-te si invata sa te iubesti. Pentru ca tu, draga mea, tu contezi. Esti unica, esti frumoasa, esti sensibila si ai o inima uriasa. Nu lasa ca nimeni sa te doboare si, in cazul in care nu te simti apreciata, renunta... si mergi mai departe. Pentru ca tu meriti mai mult. TU meriti un barbat care sa fie constient de valoarea ta. Respectul fata de fiinta ta - de fiecare aspect al acesteia - trup, minte, suflet. Prin cunoasterea de sine si prin a-ti face placere. Abia atunci cand faci asta poti manifesta iubire fata de ceilalti. Iar legea atractiei va face ca tu sa atragi iubire. Cum sa te iubesti? Priveste-te in oglinda si observa cat de minunat e trupul tau. Gandeste-te la toate senzatiile minunate pe care iti permite sa le traiesti. Fa o lista cu toate calitatile si reusitele tale. Aminteste-ti de lucrurile frumoase pe care ceilalti le-au spus despre tine. Iarta-te pentru ceea ce crezi ca ai facut sau ai spus gresit. Nu te judeca pentru asa zisele tale defecte. Oare chiar sunt defecte? Iar daca sunt, in mod sigur, le poti indrepta. Insa deocamdata accepta-le, sunt parte din tine. Cu totii avem o umbra iar singura cale catre iubirea de sine este de a accepta aceasta umbra, de a o iubi, in loc de a-i rezista. Da-ti timp sa ajungi sa te iubesti. Si spune-ti macar o data pe zi, privindu-te in ochi in oglinda: ma iubesc si ma accept asa cum sunt.
Publicitate

“Dragostea nu pune multe întrebări, deoarece, dacă începem să gândim, începe să ne fie frică. E o frică inexplicabilă, nu poate fi exprimată prin cuvinte. De aceea nu întrebi, faci!” – Paulo Coelho

Ne trezim injumatatiti si ne amintim ca am avut candva sansa unei povesti frumoase…

Toti ne dorim sa ne indragostim. Uneori, de cand suntem doar niste copii. Ne dorim o printesa sau un print care sa ne salveze de undeva, de cineva, de ceva si uneori, chiar de noi. Toti ne dorim o poveste. O poveste numai a noastra.

Majoritatea chiar ne indragostim. Si ni se da sansa la povestea noastra. Noi ne dam aceasta sansa! Totusi, atunci se intampla ceva ciudat. De cele mai multe ori, in loc sa luptam pentru ea, sa ne ingrijim de cel de langa noi, sa cladim ceva impreuna, renuntam la ea. Fugim de ea. Ne batem joc de ea. Ne adapostim in alti oameni. In alte brate, ganduri, vieti. In pasiuni trecatoare. Ne amagim ca totul este bine. Uneori, nici nu ne mai amintim ca povestile pe care le traim nu sunt ale noastre. Mergem inainte din reflex. Din obisnuinta. Din inertie.

Apoi, undeva, pe la mijlocul sau sfarsitul vietii, ne trezim singuri. Sangerand a pareri de rau. A intrebari fara raspuns. A iubire neimplinita. Ne trezim injumatatiti si ne amintim ca am avut candva sansa unei povesti frumoase. A unui camin. A unei familii. A unei iubiri ca nici o alta. Dar am fugit. Din lipsa de responsabilitate. Din teama. Pentru ca ne-a fost mult mai greu sa ramanem, sa luptam, sa ne pese, sa avem grija si de altcineva in afara ranilor si temerilor noastre.

Publicitate

Am renuntat sa inchegam, sa framantam si sa intretinem permanent relatia pentru ca a fost mai greu decat sa plecam, sa rupem, sa frangem. Un lucru rupt se poate lipi cumva. Viata are mereu solutia necesara. Nimeni nu ramane singur daca nu vrea. Toti pot avea o relatie, o casnicie, copii. Chiar si cand nu iubesc. Exista niste ingrediente necesare: prietenie, incredere si respect. Plus niste sentimente puternice. Nu neaparat iubire.

Totusi, lipseste ingredientul pricipal care transforma casnicia in camin. In credinta. In ramanere. In inlantuire. Caminul fara iubire este ca Biserica fara Dumnezeu.

E greu sa tii o relatie pe punctul de echilibru, dar asta face dintr-o relatie comuna una exceptionala. Sa te tii mereu de mana. Indiferent ce s-ar intampla, sa stii. Sa stii ca la capatul mainii este mereu un om care este Atlasul lumii si vietii tale, iar tu al sau! Asta este defapt iubirea si casnicia: viata! Face parte din noi. Trebuie doar sa avem destula incredere ca suntem veriga – si putem fi veriga aceea – din care se va naste un lant puternic.

Cel mai frumos sentiment posibil, mi se pare sa ajungi sa imbatranesti alaturi de cineva si sa iti dai seama ca viata ta a fost minunata, ca nimic nu s-a schimbat, ci doar a urmat cursul firesc al naturii.

de Ramona Sandrina

“Fericirea este o atitudine. Ne facem pe noi înșine fie îndurerați, fie fericiți și puternici. În ambele cazuri avem la fel de mult de muncit.” – Francesca Reigler

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Gandurile tale sunt cele care creeaza realitatea, sunt forme de energie trimise mai departe si care reusesc in cele din urma sa se materializeze. Gandurile pe care le ai determina rezultatul tuturor experientelor tale, de la iubire, la sanatate, la castiguri finaciare si succesul in viata profesionala. Nu exista niciun aspect al vietii care sa nu fie afectat de ganduri. Nu toata lumea crede in legea atractiei. Si voi incerca sa explic de ce multi oameni nu reusesc sa profite de aceasta regula in practica. Cand cream o atractie in interiorul nostru adevarat, universul incepe sa lucreze in numele implinirii dorintei noastre, care este dovada ca legea atractiei exista cu adevarat. Dar este important sa folosesti aceasta lege in mod corect. Daca dorinta nu vine din inima noastra, ci din ego, atunci nu vom reusi. Pur si simplu nu trata universul ca o zana magica care indeplineste toate capriciile noastre. Sa spunem ca, daca tu precum un copil, faci liste cu dorinte, inclusiv tot felul de lucruri pe care doresti sa le obtii, locurile pe care doresti sa le vizitezi, precum si persoanele cu care doresti sa te apropii – aceasta inseamna ca nu intelegi pe deplin dupa care principiu functioneaza legea atractiei. Traind pe principiul „vreau sa obtin”, incetam sa mai experimentam fericirea si satisfactia fata de ceea ce avem, cine suntem si ce fel de viata traim. Ceea ce ne face sa cautam in mod constant ceva mai mare, mai bun sau mai nou. Este mai intelept sa incerci sa aplici o abordare diferita. De exemplu, permite universului sa aleaga, mai degraba decat sa-i ceri ceva. Lasa-l sa conduca si sa iti arate calea. Prin imblanzirea ego-ului si a increderii, ne daruim sansa de a trai destinul nostru unic. Tot ce trebuie sa facem este sa ascultam Universul. Indreapta-te in directia pe care ti-o arata. Este o prostie sa credem ca acum ca am devenit adulti, stim mai bine de ce avem nevoie in comparatie cu acele momente cand eram copii si faceam liste de cadouri pentru Anul Nou si zile de nastere. De fapt, dorintele noastre s-au schimbat putin. Acum, in loc de jucarii, visam la bani, statut social ridicat, masina scumpa, excursii la statiunile la moda. S-a schimbat doar forma, dar nu contextul. Satisfactia de la noua masina trece peste un an, dupa ce apare un model nou – mai rafinat. Incepem sa cerem universului sa ne trimita cealalta jumatate, deoarece partenerul anterior nu a indeplinit asteptarile. Respectiv, intalnim o noua persoana, dar trece destul de putin timp si incercam deja sa o schimbam, pentru ca nu este din nou ceea ce avem nevoie. Banii … nici macar nu trebuie sa vorbim despre cat de dependenti suntem de ei. Setea noastra constanta de a avea ceva nou pur si simplu nu ne poate face cu adevarat fericiti. De ce nu incetam sa mai cerem? In schimb, incepe mai bine sa acorzi atentie semnalelor pe care le ofera Universul si care arata calea vietii noastre reale. Incepe sa fii ghidat de adevaratele tale dorinte in actiunile tale. Destinul nostru atrage ceea ce suntem cu adevarat. Fericirea nu este ceva abstract si imposibil de atins, iar noi suntem mai puternici decat ne putem imagina, avand abilitatea de a ne antrena creierul si inima pentru a ne oferi exact ce avem nevoie la momentul potrivit. Chiar daca suntem condamnati de natura noastra umana sa ne raportam la lucruri rele, ce este cu adevarat uimitor, este ca avem capacitatea de a sparge barierele negativismului si a ne calibra creierul pentru a gandi pozitiv si a atrage in viata noastra lucurile pe care le gandim si le imaginam. Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!