Taina spovedaniei sau Taina pocăinței este una dintre cele mai importante Taine ale Bisericii noastre. Când o persoană vine la spovedanie, simte în ea o anumită lipsă. Își dă seama că ceva nu este în regulă cu sufletul său. Oamenii pot avea totul bine în exterior, pot fi de succes, pot avea chiar și o anumită avere sau ceea ce numim adesea bunăstare. Dar în interior simt un gol, o groapă, o întunecime. Și adesea, chiar inconștient, vin în biserică și întreabă:
“Ce ar trebui să fac?”
Așadar, Taina spovedaniei există tocmai pentru astfel de situații.
Când o persoană vine la preot și se pocăiește înaintea lui Dumnezeu în prezența preotului, el este eliberat de păcatele sale.
Din acest motiv, în sufletul său apare un disconfort. Omul nu înțelege ce se întâmplă cu el, dar simte că ceva nu este în regulă, ceea ce înseamnă că păcatul, asemenea ruginei, s-a așezat pe sufletul său. Dacă nu se întreprinde nimic în această privință, rugina va continua să se răspândească. Putem compara acest proces cu acela în care nu avem grijă de un obiect o perioadă foarte lungă de timp, îl lăsăm la voia întâmplării, începe să se deterioreze. Același lucru se întâmplă și cu sufletul.
Când o persoană vine la preot pentru a se pocăi, el își îndepărtează păcatele de pe sufletul său. Credinciosul care s-a spovedit, căruia i s-au pocăit păcatele, primește iertare. Aceste păcate, această murdărie, rugina nu mai există în sufletul său. Într-adevăr, totul sună simplu. De fapt, există o serie de întrebări esențiale și destul de complexe pe care încă urmează să le discutăm.
Cel mai important este să înțelegem că Biserica le oferă tuturor o nouă șansă. Nu doar a doua, ci și a treia, a cincea, a suta, a doua sută și așa mai departe. O persoană care dorește să se îndrepte, să fie cu Dumnezeu și să-și închege viața cu El, nu va putea face acest lucru fără Taina pocăinței, fără Taina Sfintei Împărtășanii. Omul devine creștin doar atunci când participă la aceste Taine.
Orice persoană care a trecut prin această Taină, care a participat la ea, s-a pocăit de păcatele sale, vă va spune ce ușurare poate simți uneori în suflet când trece prin aceasta. Această ușurare nu este întotdeauna prezentă, de ce – este o întrebare separată. Dar Biserica ne oferă calea de a ne întoarce, calea către noi înșine. Ne lasă calea către Dumnezeu. Iar apoi, omul nu mai poate spune:
“Am păcătuit. M-am îndepărtat de Dumnezeu și acum nu am nicio cale de întoarcere”.
De aceea, Taina spovedaniei este atât de importantă. Spovedania schimbă viața noastră și, după cum spun mulți teologi, face ca ce a fost să nu mai fie.
Adică, dacă am săvârși un păcat și mă pocăiesc de el, în realitate acel păcat nu mai există.
Desigur, trebuie să înțelegem că pocăința trebuie să fie sinceră, iar spovedania nu constă într-un raport al acelor murdării pe care le-ai săvârșit. Dacă spovedania, dacă pocăința noastră se desfășoară fără a ne schimba pe noi înșine, fără pocăință în suflet, fără conștientizarea vinovăției și mai ales fără dorința de a ne îndrepta, atunci o astfel de spovedanie, în realitate, nu are loc.
În fiecare Taină există realitate și eficacitate.
Realitatea este că orice Taină în care omul se apropie de ea voluntar, cu dorință, iar aceasta este slujită de un preot vrednic și învestit în mod legal. Taina are loc.
Dar eficacitatea acestei Taine, adică în ce măsură acționează asupra credinciosului, în ce măsură îi schimbă viața, depinde doar de persoana care primește această Taină, care vine la ea.
În spovedanie, totul este la fel. Formal, Taina poate fi săvârșită, dar se întâmplă adesea ca Domnul să nu primească această spovedanie atunci când persoana nu are pocăință, când persoana se apropie formal, rostește păcatele sale și nu simte nimic în acel moment, când persoana nu dorește să se schimbe.
