Mi-aş dori ca lumea să fie bună. Bună până la Doamne Doamne şi înapoi!

Mi-aş dori ca lumea să fie bună. Bună până la Doamne Doamne şi înapoi!

Publicat de Larisa Moldovan pe 15 January 2020 in De Suflet

Mi s-a spus de cateva ori ca traiesc intr-o lume a mea, in sensul ca eu vad unele lucruri altfel sau reactionez altfel in fata lor. Uneori mai bine, alteori mai rau, ca doar nu ne-am nascut perfectiuni intruchipate.

Si mi-a spus cineva candva sa scriu despre cum as vrea eu sa fie lumea mea. Nu stiu daca e cel mai potrivit moment, dar simt ca timpul acelei postari a venit, si, desi initial am spus …ca trebuie sa fiu tare linistita pentru a o scrie, intrucat va contine destule dulcegarii, iata ca realitatea nu e chiar asa. Cred ca o pot scrie si nefiind cu capul in norisori, ci cu picioarele destul de bine ancorate pe pamant.

Asadar…

Mi-as dori ca lumea sa fie buna. Buna pana la Dumnezeu si inapoi! Sa nu mai umblam pe strada morocanosi, sa-i speriem pe altii cu mutrele noastre imbufnate, de parca i-am manca pe toti. Sa lasam ifosele deoparte si sa ajutam pe cine are nevoie, indiferent ca il cunoastem sau nu. Are nevoie? Bun, sa trecem la treaba. Dar nu, este mai bine sa mergem inainte, ca doar nu suntem in situatia celui suferind. Si fie vorba intre noi, fereasca Dumnezeu sa fim, ca nu se stie cum se intoarce roata.

Mi-as dori sa radem! Sa radem cu pofta si din suflet. Oriunde si oricand, bine, nu in momentele cand trebuie sa pastram totusi o decenta, dar in rest sa zambim in voie, ca zau ca doar o viata avem, si daca o traim si pe asta plangand si vaitandu-ne, cu ce ne-am ales?

Mi-as dori sa nu mai criticam cat ne tine gura, in stanga si-n dreapta si daca se poate in fata si-n spate. Sa nu mai stam cu ochii bulbucati catre oameni si sa-i analizam din cap pana in picioare, de parca noi am fi niste Dumnezei in miniatura. Pentru ca omule, tu nu ai niciun drept sa faci asta! Niciunul! Cine esti tu sa spui despre X-ulescu ca e gras sau prea slab? Sau ca are hainele nu stiu cum? Sau ca vezi draga Doamne nu s-a asortat… Eh, nu zau? Tineti minte un lucru, noi n-am aparut pe planeta asta si cu infatisarile astea pentru ca avem un mot in frunte si am fost facuti mai frunosi decat altii. Nu! Am aparut si aratam asa cum vrea Dumnezeu, nu asa cum isi imagineaza mintea noastra!

Mi-as dori ca femeile sa nu mai fie desconsiderate de barbati doar pentru ca ele nu pot face anumite lucruri, care apropo sunt destinate barbatilor. Si mi-as dori sa stim toti ce-i ala respect. Si sa tinem bine minte definitia cuvantului astuia, ca prea multi l-au facut bucatele si l-au aruncat la gunoi.

Si Doamne cat mi-as dori sa nu mai existe cuvinte jignitoare! Ca asa urate sunt si asa mult rau fac! Pacat ca ne dam seama prea tarziu de asta.

Mi-as dori sa nu mai fim nervosi si sa reactionam ca toate cele! Sa intelegem odata ca si cu nervi, si fara nervi, problemele tot alea sunt. Faptul ca tu omule strigi si dai cu pumnul in masa nu rezolva nimic. NIMIC!

Mi-as dori sa nu mai existe copii maltratati si animale chinuite. Ce-o fi asa greu sa privesti in ochii unui copil si sa vezi cat frumos e acolo si sa mangai un animal in loc sa-i dai una?

Mi-as dori sa fim oameni! Dar oameni in adevaratul sens al cuvantului! Sa iubim mai mult! Stiti cate minuni poate infaptui iubirea? Habar n-aveti!

Mi-as dori totodata sa avem rabdare, ca si pe asta am pierdut-o demult printre degete.

Mi-as dori sa nu mai tipam unii la altii si sa explicam frumos, ca se poate, garantez.

Mi-as dori sa fim uniti. Sa nu mai fugim unii de altii pe criterii atat de prostesti cum ca cineva are un picior lipsa sau mai stiu ce altceva. Si daca vedem ca omul sufera, sa alinam cu o vorba buna, tare mult ajuta!

Mi-as dori sa nu punem pe primul loc infatisarea, zerourile din conturi, pretul telefonului, al masinii si al ceasului sau al altor brizbrizuri din astea, ci sa ne uitam in alta parte, in locsorul ala numit suflet, pe care se pare ca tot mai multi il dau la o parte intr-o veselie.

Mi-as dori sa spunem cat putem de des Multumesc, Te rog, Te iubesc! Si sa imbratisam! Mult! Foarte mult!

Si mi-as dori sa citim! Orice ne place, nu ce citesc altii, ceva pe gustul nostru, care sa ne atraga atentia. Stiti cat de minunat e sentimentul cand citesti o carte si te regasesti in ce scrie acolo? Nu exista “Mie nu-mi place sa citesc”. Ba iti place! Garantez ca-ti place, fiecarui om ii place sa citeasca, dar nu fiecare om a dat peste cartile potrivite.

Mi-as dori sa ascultam! Sunt povesti de viata incredibile pe care le putem descoperi daca suntem atenti si nu mergem privind in pamant.

Mi-as dori sa fim demni de incredere, ca atunci cand cineva ne marturiseste ceva, sa nu dam fuga sa ducem mai departe vorba.

Mi-as dori sa nu invidiem! Vai ce bine ar fi daca n-am invidia!

Mi-as dori sa fim mandri de noi! Sa ne iubim si sa ne acceptam!

Mi-as dori toate astea si poate chiar mai multe. Si nu, nu e nimic siropos, pentru ca totul este posibil daca se vrea si se incepe putin cate putin. Picatura cu picatura se umple oceanul, corect?

Va provoc: Voi ce v-ati dori? Astept in comentarii.

P.S: Multumesc ca ati citit ditamai textul!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!