“Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest „vrem” se schimbă şi are scăderi şi amânări.” – William Shakespeare
Goana dupa tine se asemana cu cautarea ploii in timpul secetei. Se asemnana cu speranta unei raze de soare printre norii intunecati. Mereu asteptam dezamagire si durere.
Am decis sa nu te mai astept. Am decis sa nu mai sper ca te vei intoarce candva. Am decis sa eliberez totul, inclusiv pe tine…
Ce rost are sa ma agat de ceva care nu a fost niciodata al meu, ceva de care niciodata nu voi fi sigura, ceva care ma tine captiva ani de zile, fara garantii de iubire sau fericire? Poate e mai bine sa incep sa ma concentrez pe mine?
Trebuie sa incep sa traiesc o viata mai fericita, mai linistita, o viata care ma face multumita.
Aceasta viata noua ma va ajuta sa nu mai simt durere de fiecare data cand uiti sa-mi scrii, sa suni sau atunci cand anulezi planurile noastre, pentru a iesi cu prietenii.
Nu incerc sa spun ca viata cu tine a fost intotdeauna durere si necazuri. Am vazut vremuri bune, dar vremurile rele intotdeauna le-au depasit.
Am ras impreuna, dar poate am plans si mai mult. Am petrecut nopti pasionale, dar poate ca nu au fost niciodata la fel de interesante ca noptile pe care le-ai impartasit cu celelalte fete din viata ta.
Relatia noastra a avut urcusuri si coborasuri. A fost un haos incredibil. A fost o calatorie plina de emotii. Insa timpul nostru in doi s-a incheiat.
M-am agatat de oportunitatea sa cresc, sa umplu tot timpul pierdut, sa ma descoper din nou, sa gasesc relatii noi si complete, sa creez amintiri incredibile cu prietenii si familia mea. Vreau succes in viata, vreau sa devin o femeie la care am aspirat intotdeauna.
Nu pot sa ma agat de un om care imi poate oferi mai putin decat merit.
Imi amintesc toate lacrimile pe care le-am varsat si dificultatile pe care le-am experimentat. Imi amintesc toate noptile pe care le-am petrecut spunand povesti. Imi amintesc toate ideile si visurile pe care le-am discutat, cele pe care urma sa le realizam impreuna.
Imi amintesc toate sperantele si planurile pe care le-am avut pentru viitor. Aceste amintiri sunt tot ce avem acum. Ele sunt parti ale vietii noastre pe care nimeni nu ni le poate lua.
Ele se aseamana cu o poveste fara final, dar totusi o poveste adevarata, care a fost doar a noastra.
Am decis sa nu mai alerg dupa tine, dar niciodata nu voi inceta te iubesc. Mi-ai lasat o urma. Ai ocupat un loc in inima mea pe care nimeni nu-l poate ocupa.
Te voi iubi mereu. Te voi iubi pentru ca m-ai schimbat cu adevarat, pentru ca mi-ai dat curajul sa fiu mai buna si am invatat sa ma iubesc in primul rand.
Te voi iubi pentru prietenia pe care am impartit-o, pentru rasul pe care l-am avut si pentru iubirea pe care mi-ai dat-o candva. Te voi iubi pentru toate lectiile pe care mi le-ai dat in aceasta viata dura.
Autor: Misty Rene
“Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.” – Osho
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
