Am o colegă în vârstă de cincizeci de ani, care în timpul pauzei de prânz a mărturisit că, în ciuda faptului că ea și soțul ei locuiesc în același apartament, fiecare dintre ei are propria sa cameră de dormit. Ea a adus în discuție câteva familii regale și aristocrate care, de asemenea, dormeau separat cu soții lor.
A numit acest stil de viață o “căsătorie formală”. Ea a spus, de asemenea, că înainte de a intra în camera ei, soțul ei întotdeauna bate în ușă. Acest mod de conviețuire le-a convenit mai mult decât schema clasică a relațiilor, deoarece în timpul zilei oricum stau împreună și doar seara se retrag în camere diferite pentru a dormi mai bine.
Unii dintre colegii noștri au invidiat ușor fericita deținătoare a unei camere de dormit personale, deoarece nu toți colegii noștri aveau apartamente cu trei camere.
La început, nu am înțeles sensul unei astfel de relații, mereu m-a speriat gândul că noi doi am putea să dormim în camere separate, deoarece străbunica mea m-a învățat întotdeauna: “Indiferent ce se întâmplă în familia ta, trebuie să dormiți mereu împreună. Dacă vrei să păstrezi familia, trebuie să dormi cu soțul sub același plapumă!”
Oamenii moderni nu mai cred în vechile superstiții, iar să dormiți sub același plapumă este destul de problematic, deoarece unul vrea să se învelească doar pe jumătate, celălalt vrea să se învelească până la gât, ba unul dintre noi trage toată plapuma pe el și celălalt rămâne dezvelit etc.
După apariția primului nostru copil, am decis să dormim separat, deoarece bebelușul plângea foarte mult noaptea, iar soțul meu trebuia să se trezească dimineața devreme și să meargă la muncă. Așadar, decât să meargă obosit la serviciu, am decis să dormim separat ca să se poată odihni așa cum trebuie.
Am continuat să trăim în acest mod și după nașterea celui de-al doilea copil. Cu timpul, am realizat că străbunica mea avea dreptate – soțul și soția ar trebui să doarmă mereu sub aceeași plapumă, deoarece dormitul separat îi desparte. Faptul că nu mai există acea apropiere chiar afectează relația.
După ce ne-am hotărât să dormim în camere separate, în familia noastră au apărut neînțelegeri și certuri frecvente, după care fiecare dintre noi mergea în camera sa. Cu timpul, a dispărut atracția dintre noi! Ne iubeam la fel ca înainte, dar separarea din timpul nopții își spunea cuvântul.
Poate că este auto-sugestie, o coincidență sau poate chiar superstiție, dar după aceea am început să dormim în aceeași pat și, vreau să vă spun, relația a început să revină la normal.
Din toate acestea, am ajuns la concluzia că soții ar trebui să doarmă cât de aproape posibil unul de celălalt, așa de aproape încât nici un ac să nu se poată strecura între ei!
Atunci când oamenii sunt în conflict, persoana rănită poate găsi ușor alinare și înțelegere în altă parte și voi nu veți putea afla despre asta dacă el este într-o altă cameră. Acum, eu și soțul meu niciodată nu dormim separat și nici nu vrem să mai încercăm.
