Image

In tot ce faceti, lasati un strop din voi, multa bunatate, o bataie de inima si gandul cel bun.

Publicat de Patricia Esca pe 26 January 2020 in De Suflet

Iubesc oamenii simpli si deschisi. Oamenii care inteleg sa primeasca la fel de frumos cum daruiesc. Fara sa se intrebe de ce. Doar sa se bucure de insemnatatea gestului. Doar sa zambeasca si sa multumeasca. Sa inteleaga ca o lectie nu poate fi socotita invatata fara reversul ei: tot ce daruiesti se intoarce!

Iubesc oamenii care inteleg sa pastreze in inimile lor iubirea si caldura si care, astfel, stiu ca pot reusi in viata mult mai usor. Adunand in tine doar amaraciune, ganduri negre si neputinte. Asa vei si sfarsi. Tras in jos de propriile pietre de moara. Adunand in inima ta lumina, nu vei face altceva decat sa devii farul altor oameni. Si punctul tau de sprijin in propriile caderi.

Iubesc oamenii care stiu a zambi larg. Oricui, oricand si la orice. Stiati ca pana si copacii iubesc sa li se zambeasca? Li se simte fericirea in frunze si adieri. Iubesc oamenii care inteleg ca doar cu o inima puternica, o minte clara si multa credinta se poate inainta in viata fara sa existe vreo piedica pe care nu o poti trece.

Iubesc oamenii care inteleg importanta fiecarui fapt marunt si care isi pun sufletul in tot ce fac. Ei stiu. Stiu ca pasii mici si lucrurile aparent neimportante cresc inimile mari. Si mai stiu ceva. Un lucru dupa care si eu ma ghidez mereu. Stiu ca inima este o busola sofisticata. Ea nu doar ca stie unde sa ne duca. Ea simte si bunatatea. Si, mai ales, vede! Vede tot ceea ce noi nu reusim sa distingem. Vede alte inimi.

In tot ce faceti, lasati un strop din voi, multa bunatate, o bataie de inima si gandul cel bun. Uneori, oamenii cad in abisuri adanci, iar de acolo numai lumina faptelor noastre bune si iubirea ne pot arata calea inapoi, catre noi.

Straluciti oameni frumosi, oriunde va veti afla, orice veti face. Doar asa iubirea va gasi calea catre voi si voi catre ea. Presarand lumina!

de Ramona Sandrina

Puterea curajului. Niciodata nu trebuie sa renuntam fara sa incercam.

Dante Gabriel Rossetti, celebrul poet si artist al secolului al 19-lea, a fost intr-o zi abordat de un barbat in varsta. Batranul avea cateva schite si tablouri si dorea ca Rossetti sa se uite peste ele si sa ii spuna sincer daca el le-ar cumpara sau, in cel mai rau caz, daca observa vreun potential talent.

Rossetti s-a uitat cu mare atentie peste ele. Dupa ce a analizat doar cateva, el stia ca nu valoreaza nimic, insa el era un om foarte bun… si i-a spus omului in varsta cat mai bland posibil ca acele schite si tablouri nu sunt foarte valoroase. S-a simtit rau, dar nu putea minti un om bun.

Barbatul a fost dezamagit, insa oarecum se astepta la un asemenea raspuns. El si-a cerut scuze pentru ca ii lua din timpul pretios, insa i-a cerut sa se mai uite la cateva.

Rossetti s-a uitat la numeroase schite.. si imediat pe fata lui a aparut un zambet larg. “Astea… astea sunt foarte bune.”

“Acest tanar are un mare talent. Ar trebui sa ii venim in ajutor si sa il incurajam. Va avea un viitor minunat.”
Artistul a observat ca batranului i-au dat lacrimile, asa ca a intrebat: “Cine este acest tanar artist? Fiul tau?”

“Nu…” – a raspuns batranul cu tristete. “Sunt eu… acum 40 de ani. Daca as fi auzit aceste cuvinte atunci… Nimeni nu m-a sustinut, m-am simtit descurajat si am renuntat… prea repede.”

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!