Pentru ca stiu si eu si stii si tu ca intr-o zi, ‘maine’ nu va mai exista.
Nu stiu ce as regreta mai mult, ca nu o sa mai vad rasaritul si apusul, ca nu o sa mai vad frunzele cum cad, ca nu o sa mai aud vocile celor dragi sau ca nu o sa imi pot ferici sufletul privind pur si simplu la cer. De fapt, ce vorbesc, nu o sa am regrete, pentru ca in momentul acela, nici regrete nu mai apuci sa ai. Se duce totul si se opreste totul.
Dupa cum am spus, am invatat lectia pretuirii intr-un fel in care nu mi l-as fi dorit, dar sunt sigura ca acesta a fost cel mai bun mod de a invata lectia asta. Poate din cauza mea, pentru ca traiam nu neaparat in rutina, ci avand impresia ca tot ce am mi se cuvine si face parte din normalitate. Asa ca a trebuit sa invat ca nu e normal si nu mi se cuvine sa am nimic din ce am, nici simturile, nici sanatatea, nici oameni dragi in viata, nici loc de munca. Nimic. Toate sunt doar har nespus. Dar sub nicio forma meritul meu.
Zambesc acum trista, pentru ca am invatat lectia, dar cu pretul pierderii celui mai drag dintre toti oamenii.
Va spun astazi sa nu mai stati pe ganduri si sa va aratati iubirea.
Spuneti multumesc cand vi se face bine, zambiti cu drag celor iubiti, zambiti chiar si oamenilor straini. Oricui ii prinde bine un zambet si cine stie viata cui o inseninati prin asta.
De asemenea, petreceti timp cu cei dragi. Faceti-va timp sa ii ascultati, nu intrebati doar de formalitate ce fac si cum sunt, ci faceti asta in asa fel incat chiar sa se simta iubiti.
Purtati-va familiile in rugaciune. Personal, am incetat sa ma rog sa fie feriti de rau, pentru ca raul e pestre tot. Ma rog in schimb pentru intelepciune, sa nu se lase doborati, sa aiba ochii (inimii) deschisi, pentru a deosebi clar binele si raul raportat la viata lor.
Iertati ce e de iertat, iubiti ce vreti sa iubiti si ce aduce bucurie si pace inimii voastre, pentru ca in una din zilele astea, ziua de maine nu va mai veni.
Si cel mai mare regret nu e a acelui ce se duce, ci a acelui ce ramane in urma, stiind ca se putea face mult mai mult.
Nu va irositi iubirea si comoara din voi.
Poate maine nu va mai fi. Iubirea. Comoara. Voi. Ei.
“Inima omului are trei compartimente: primul este Cunoaşterea, ca o condiţie esenţială a realităţii lumii de dincolo; al doilea – Iubirea – necesară sfinţirii şi curăţirii omului şi al treilea – Voinţa necesară Desăvârşirii omului.” – Arsenie Boca
