Povestea cu morală – Fereastra sufletului.
O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte linistit. Dupa mai multe cautari, au reusit sa gaseasca o casa asa cum si-au imaginat.
In prima dimineata, in timp ce-si savurau cafeaua, si aburii ii invada fata firava, femeia observa, privind pe fereastra, o vecina care isi intindea cearceafurile in balcon.
– Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra in balcon…! Cred ca are nevoie de un nou inalbitor… sau poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearceafurile!
Sotul ei privi si ramase tacut. Nu stia ce sa raspunda.
Si asa, la fiecare doua, trei zile femeia repeta observatiile ,in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.
Dupa o luna, într-o dimineaţă, femeia ramase surprinsa vazand ca vecina sa, intindea cearceafuri mult mai curate si îi spuse sotului ei:
– Priveste, a invatat sa spele rufele! cearceafurile ei sunt mult mai curate decât alta dată.
Sotul ei o privi lung şi apoi îi raspunse:
– Nu, azi m-am trezit mai de dimineata si-am spalat geamurile casei noastre!
Morala – nu este despre o femeie care nu şi-a spălat geamurile casei ci despre ceea ce vrem să vedem si cum ii privim pe cei din jur. Viata este asa! Totul depinde de curatenia ferestrei sufletului nostru prin care observam faptele. Inainte de a critica potrivit ar fi sa ne verificam si curatam sufletul nostru pentru a vedea clar. Atunci vom vedeam mai clar în jurul nostru. Nu trebuie sa ii etichetam pe cei din jur, doar din parerea pe care o avem fara ai cunoaste cu adevarat.
Vei ramane surprinsa ca vei cunoaste oameni care, ti se pareau cei mai rai, sa fie defapt cei mai buni oameni si oamenii buni, sa fie defapt inversul lor. Si pe noi la randul nostru ne eticheteaza cei din jur, in functie de caracteristicile noastre, aspect, ceea ce facem, insa niciodata nu ne va cunoaste sufletul, doar privindu-ne de la distanta.
Daca ti-a placut, distribuie si tu! Multumesc!
