Cândva nu vom mai avea nevoie de cuvinte. Limbajul sufletului se înțelege peste tot în natură. Suntem ceea ce gândim (sănătoși, bolnavi, fericiți, nefericiți). Gândurile sunt coroană de spini sau de flori pe capul fiecăruia. Ele descarcă o anumită chimie în corp. Orice emoție negativă blochează celulele sistemului imunitar și ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore sau chiar ani.
Stresul este moartea celulei. E drept că unele celule nervoase se refac printr-o gândire constructivă, optimistă, dar e nevoie de MUNCĂ personală. Orice boală trebuie tratată cu înțelegere, compasiune și nu cu revoltă, deoarece unele suferințe le primim ca lecții, iar altele au cauze spirituale (egoism, invidie, răzbunare, stres, frică etc).
Fără Dumnezeu nu există bucurie autentică, iar prezența Lui se simte la tot pasul. De la sufletele care ne apar în Calea ce-o avem de parcurs, până la natura care mângâie simțurile într-o doxologie nemărginită. Cea mai mare minune este să iubești toți oamenii. Și nu putem împărtăși celuilalt ceea ce nu suntem deja. Cred că nu ne lipsesc informațiile, ci experiențele. Viața nu este o formulă matematică general valabilă, ci trăire în Duh și în Adevăr.
În ființa lor toate lucrurile din lume sunt bune, întrebuințarea lor uneori este greșită. Tot ce există este bun și orice cădere aduce ceva folositor la lumină. Creștinismul și din păcat scoate virtute. Când iertăm, nu doar sufletul nostru se simte ușurat, ci mai ales sufletul celui pe care îl iertăm. Întoarce-te în tine de oriunde ai fi și primește-te, iartă-te.
Viața se trăiește, nu se caută, nu se învață. Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești. Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi. Sunt două zile în care nu mai putem face nimic: ieri și mâine. Prezentul este timpul mântuirii. Amânarea înseamnă niciodată. Un om valorează atât cât iubește. Restul e poveste.
Verbul meu este în inimă și pulverizează spre voi. E nevoie să înțelegem că nu am fost creați de Dumnezeu ca să suferim, ci ca să ne întâlnim cu El într-o poveste de iubire. Unică. În ochii tăi este soare când iubești. Iar ca să ajungi la fericire nu ai nevoie de hartă, ci de prezență, de tine.” – Pr. Hrisostom Filipescu
Sa faci rai din ce ai,sa stii ca nu pierzi nimic atunci cand dai. Cresti tot mai mult atunci cand iubesti.
Suntem aici sa transcendem raul,sa asimilam lectiile spre a ne manifesta adevarata noastra esenta. Dumnezeu e iubire iar iubirea nu vrea chin,nu doreste nimic care sa fie fortat sa nu isi implineasca fericirea. Nimic in viata nu ar trebui sa fie fortat ci sa decurga natural de la sine. Nu putem forta fiinte,relatii,pe noi insine intr-un labirint in care nu credem ca exista o iesire spre lumina.
Tu cel/cea care citesti acum nu iti doresc doar fericire ci iti doresc sa o alegi si sa o manifesti. Daca nu manifestam iubirea pe pamant ,timpul e absolut pierdut aici.
Haide,te rog,nu da cu toporul in sufletul tau. Gandeste-te acum ce iti doresti cu adevarat si incepe sa manifesti acea dorinta, totul sta in puterea intentiei,credintei si actiunii tale. Nu te sfii sa iti arati fericirea si iubirea in locuri in care nu e,astfel vei inspira si vei ridica muntii din inimile celorlalti.
Nimic nu isi merita timpul decat ce are valoare in sufletul tau si o iubire adevarata. Lasa-ti pasiunea pentru viata sa iti scanteieze privirea iar ceilalti sa se oglindeasca in ea ca niste stele. Drumul spre tine nu e greu ci doar trebuie sa pasesti spre el. Fiecare pas facut este amplificat de univers. Relatia ta cu universul trebuie sa se bazeze pe sinceritate si astfel va inflori. Fii sincer(a) si onest(a) cu tine si radiaza acestea in jur,vei primi in dar minuni.
Bucuraţi-vă de tot ceea ce va înconjoară! De soare, de cer, de iarba crudă, de mirosul ploii, de cafeaua de dimineaţă, de râsul unui copil, de o îmbrăţişare, de adierea vântului, de măreţia Lunii, de frumuseţea şi perfecţiunea voastră, de măreţia iubirii, de o şoaptă, de sufletul curat şi gingăşia necuvântătoarelor… Bucuraţi-vă de viaţă!
„NU mai ţine cont de prejudecăţile oamenilor. Trăieşte viaţa astfel încât la finele ei să poţi spune: A FOST MIŞTO!”
Fă rai din ceea ce ai! Da, da, în ciuda greutăţilor, piedicilor, perioadelor grele, încercărilor, viaţa este frumoasă! Tot ceea ce trebuie să facem pentru a realiza acest lucru, este să ne iubim şi să facem rai din ceea ce avem, puţin sau mult, fără a ne raporta la viaţa altora!
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
