Discutia unei mame cu Dumnezeu – O pilda minunata

Publicitate

Se spune ca odata, o femeie a venit la Dumnezeu. Spatele ii era indoit de greutatea unui sac mare, pe care il cara…

– Esti obosita, femeie? A intrebat Dumnezeu ingrijorat. iti iau povara de pe umeri, stai jos si odihneste-te.

– Multumesc, nu voi sta mult. Vreau doar sa Te intreb si plec imediat. Mi-e teama sa nu se intample ceva cat lipsesc. Nu mi-as putea ierta niciodata asta!

– Ce nu vei putea sa-ti ierti?

– Daca i se va intampla ceva copilului meu. Tocmai pentru asta am venit. Doamne, ai grija de el si protejeaza-l!

– Asta este tot ceea ce fac, a raspuns Dumnezeu. ti-am dat oare motive sa te indoiesti de grija mea?

– Nu, dar exista atatea pericole in viata, influente nefaste, iar el este la o varsta la care vrea sa incerce de toate, sa ajunga peste tot si sa se afirme. Mi-e atat de teama ca va ajunge la o cotitura, se va rani si va suferi…

– Ei, bine, data viitoare va fi mai precaut, pentru ca a aflat pe propria piele ce inseamna suferinta, a raspuns Domnul. Este o experienta foarte buna! De ce nu vrei sa-l lasi sa invete?

– Pentru ca vreau sa-l feresc de orice durere! A exclamat mama cu furie. Vezi, Doamne, am mereu cu mine un sac de paie, pentru a pune paie acolo unde ar putea cadea.

– si acum vrei sa-l acopar si eu cu paie din toate partile? Bine, priveste aici!

si Dumnezeu a creat imediat o gramada de paie si a imprastiat-o in lume.

Publicitate

Femeia vede cum fiul ei incearca sa depaseasca gramada aceea de paie, dar in zadar. Fiul incerca din rasputeri sa iasa din cercul care il limita, cadea apoi se infuria. in cele din urma a facut rost de chibrituri si a dat foc gramezii de paie. Flacara a cuprins gramada de paie si fumul a acoperit totul.

– Fiule!!!! A strigat femeia. Vin sa te salvez!

– Vrei sa mai arunci paie pe foc? A intrebat Dumnezeu. Ia aminte: cu cat mai multe paie pun parintii in jurul copiilor, pentru a-i proteja de toate relele, cu atat mai puternica este dorinta copilului de a scapa dinc cerc. Iar daca acest lucru nu ii reuseste, omul incepe sa isi arda propria viata.

El nu stie ce inseamna durerea si nici libertatea de a alege…Tu crezi ca este doar un sac de paie, dar de fapt este un sac de probleme. in el se afla toate fricile, toate temerile pe care le simti. Tot ceea ce gandesti si te nelinisteste, creste si devine puternic pentru ca tu le hranesti cu energie. Acesta este motivul pentru care povara ta este atat de grea, iar spatele tau incovoiat…

– Deci, nu trebuie sa am grija de fiul meu, asta imi spui, Doamne?

-Ai grija cat este necesar! Dar nu trebuie sa iti faci mereu griji si sa te nelinistesti. Caci, si mie imi pasa si am grija de el. Lasa-ma si pe mine sa-mi fac datoria. Nu ma impiedica sa o fac. Dar intelege, in toate este vorba de credinta!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde

A imbatrani frumos, mare lucru ! Scrisoarea unei bătrâne către o tânără

Publicitate

“De o tinerețe frumoasă au parte mulți, însă de o bătrânețe frumoasă – prea puțini.”

“Zilele trecute, o ființă tânără m-a întrebat cum e să fiu bătrână. Recunosc că m-am pierdut puțin cu firea, deoarece eu nu mă consideram bătrână. Văzându-mi reacția, tânăra s-a zăpăcit, de aceea i-am spus că întrebarea ei este interesantă, că mă voi gândi la ea și că în curând îi voi răspunde”

„Am decis că bătrânețea este un dar. Cred că pentru prima dată pot spune că astăzi sunt persoana care îmi doream cândva să fiu. Nu, bineînțeles că nu e vorba despre corpul meu! Uneori acest corp mă lasă disperată – ridurile, pungile sub ochi, petele de pe piele, fundul lăsat.

Adesea mă șochează bătrânica ce s-a mutat cu traiul la mine în oglindă, însă nu obișnuiesc să-mi fac mult timp griji și neliniștile îmi trec repede.

Pentru nimic în lume nu mi-aș schimba prietenii extraordinari, viața remarcabilă, familia mea adorabilă pentru mai puține fire de păr sur și o burtă plată.

Cu anii, devin mai îngăduitoare cu mine, mai puțin critică.

Am devenit prietenul meu.

Nu-mi fac reproșuri pentru că am mâncat cu un biscuit mai mult, pentru că nu mi-am strâns patul, pentru că mi-am cumpărat această șopârlă de ciment prostească, de care nu am deloc nevoie, dar care oferă grădinii mele un aer avangardist.

Am dreptul să mănânc prea mult, să nu strâng după mine, să fiu chiar extravagantă. Am fost martoră la cum prea mulți prieteni au părăsit această lume prea devreme, înainte să înțeleagă, înainte să încerce marea libertate ce o oferă bătrânețea. Cine și ce treabă are dacă citesc până la patru dimineața și dorm până la amiază?

Dansez cu mine însămi, ascultând melodii minunate și, dacă-mi vine să plâng pe seama iubirii plecate, ce să-i fac, plâng. Voi merge pe plajă în costum de baie care abia de-mi ține corpul umflat, dacă vreau, mă voi scufunda în valul oceanului, în ciuda privirilor pline de compătimire din partea ființelor tinere, îmbrăcate (dezbrăcate?) în bikini.

Publicitate

Ei tot vor îmbătrâni.

Uneori sunt uitucă, ce-i drept.

Dar mă rog, nu toate în viață merită memorate, iar despre ceea ce contează cu adevărat îmi voi aduce aminte la sigur.

Desigur, în toți acești ani, inima mi-a fost frântă nu o singură dată.

Cum poate să nu ți se frângă inima, dacă ți-ai pierdut iubitul, sau când copilul suferă, sau chiar când o mașină îți lovește câinele drag? Însă, inimile frânte și sunt izvorul puterii noastre, al înțelegerii, al compasiunii.

Inima, ce nu a fost frântă niciodată, e sterilă și curată, nu va cunoaște bucuriile imperfecțiunii.

Soarta este binevoitoare cu mine, dându-mi să trăiesc până la peri suri, până când râsul meu tânar s-a întipărit pe vecie în brazde adânci pe față. Închipuie-ți câți oameni n-au râs niciodată, câți au murit înainte ca părul să li se acopere cu brumă?

Pot spune „nu” absolut sincer. Pot spune „da” absolut sincer.

Pe măsură ce îmbătrânești, e tot mai ușor să fii sincer. Duci grija părerii altora tot mai puțin. Nu mai am dubii și rezerve în privința mea. Am câștigat chiar dreptul să greșesc.

Așadar, răspunzând întrebării tale, pot spune: îmi place să fiu bătrână. Bătrânețea m-a eliberat.

Îmi place persoana care am devenit. Nu voi trăi veșnic, dar atât cât sunt aici, nu voi pierde timp făcându-mi griji pentru ce a putut să se întâmple, pentru ce nu s-a întamplat, nu-mi voi face griji în legătură cu ceea ce se poate întâmpla.

Și voi mânca desert în fiecare zi.”

Sursa: unica.md

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet