Parlamentarii suedezi sunt reprezentați de simpli cetățeni, care nu au nici secretari personali, nici beneficii suplimentare. Parlamentarii își conștientizează în mod complet obligațiile lor directe și se descurcă cu succes cu ele, și anume: reprezintă cetățenii și sunt familiarizați cu realitatea în care trăiesc, influențând astfel viața acestei realități.
Transport
Guvernul suedez primește anual o cartelă specială pentru transportul public. Dacă un oficial decide să vină la serviciu cu propriul său autovehicul, statul îi compensează cheltuielile cu carburant în valoare de 26,5 coroane suedeze pe zi, ceea ce acoperă aproximativ 10 km. Uneori, dacă nu există mijloace de transport potrivite pe străzi, un deputat poate folosi serviciile de taxi, care vor fi, de asemenea, compensate.
Parlamentul dispune doar de trei mașini. Acestea pot fi folosite de președinte și cei trei vicepreședinți. Aceste autovehicule sunt folosite exclusiv în scopuri de afaceri și nu sunt destinate uzului personal.
În Suedia, doar prim-ministrul poate deține un autovehicul în uz personal.
Salariu
Salariul unui parlamentar este de 7200 de dolari. După deducerea impozitelor mari, suma netă este de 4300 de dolari. Trebuie menționat că până în 1957, funcționarii nu primeau salarii și existau doar din contribuții. Prin urmare, pentru a înțelege mai bine nivelul de trai al deputaților moderni, se poate consulta nivelul de trai al cetățenilor obișnuiți: astăzi, salariul mediu lunar net în Suedia este de 2240 de dolari.
Locuință
Suedia alocă apartamente deputaților, dar nu tuturor, ci doar celor care nu au locuințe proprii în capitală. Suprafața locuințelor este mică, de obicei, este doar o cameră. Dotările sunt minime: nu există mașini de spălat sau mașini de spălat vase, iar patul este de o singură persoană. Această locuință aparține statului, astfel că niciunul dintre membrii familiei deputatului nu poate sta în ea nici măcar o noapte. În cazul încălcării acestui regulament dintr-un motiv oarecare, deputatul va trebui să plătească o sumă semnificativă către stat.
Deputații își îndeplinesc singuri obligațiile casnice.
În clădire există chioșcuri cu ziare. După ce le citesc, deputații sunt obligați să pună ziarele la loc.
Muncă
Deputații suedezi nu au asistenți personali. Așa, de exemplu, în secretariatul unui partid suedez lucrează o sută de funcționari, iar un deputat nu poate folosi serviciile acestor angajați pentru a-și rezolva problemele personale. Prin urmare, fiecare se ocupă de întocmirea programului de lucru, organizarea întâlnirilor, redactarea discursurilor și rezervarea biletelor.
La sfârșitul mandatului, deputații nu beneficiază de o pensie pe viață. Un fost parlamentar primește o pensie doar pentru maximum doi ani. Acest interval se numește “perioada de tranziție”. Și pentru a primi această pensie, deputatul trebuie să dovedească că caută un loc de muncă.
