Atunci când o persoană decide să înceapă o viață dreaptă, atunci ea observă un anumit fenomen neplăcut. De îndată ce începe să-și îndrepte păcatele, noi ispite apar din toate părțile. Iar cele vechi se pot intensifica.
De exemplu, o tânără a hotărât ferm că nu vrea să trăiască în păcat. Ea i-a spus tânărului cu care vorbea că trebuie să se căsătorească dacă vrea să mai continue relația. Tânărul a crezut că aceasta este doar o perioadă prin care trece fata și că va uita cu timpul.
Pentru el, acest lucru a fost ca un impuls, așa că a început să se comporte mai frumos cu ea ca să uite. A devenit mai atent cu ea, îi cumpăra ocazional câte un buchet de flori și o scotea în oraș la întâlnire.
Desigur, fata a fost bucuroasă de aceste schimbări. Cu timpul, orbită de iubire, fata a renunțat la principiile ei, pentru că dragostea a fost mai mare decât credința.
A fost atât de grijuliu și iubitor pentru o perioadă, dar după un timp, a intervenit rutina și obișnuința, iar băiatul a încetat să mai facă gesturi frumoase pentru fată. El a încetat să mai fie grijuliu și a devenit grosolan. Nunta nu îl interesa, iar păcatul nu îl mai preocupa deloc.
De cealaltă parte, fetei îi era rușine să-i mărturisească preotului faptul că a pierdut lupta cu ispita, așa că a încetat să mai meargă la biserică. De fapt, calea dreaptă este incredibil de dificilă.
Un alt exemplu este postul. De fiecare dată pare că postul și rugăciunile sunt inutile. Omul cade în prăpastie și se ridică din nou.
Cu toate acestea, lumea spirituală se schimbă treptat. Oamenii nu observă cum ispitirea slăbește în cele din urmă. Dar la început va fi dificil. Primul post este perioada căderilor și ispitirilor. Cel rău le trimite pentru că nu vrea să piardă sufletul păcătosului, astfel tot corpul începe să sufere.
Omul devine irascibil atunci când apare pofta de carne și produse lactate. Totul din jurul său îl irită. În cele din urmă, apar gânduri că postul nu face decât să înrăutățească situația. Lupta împotriva păcatelor pare inutilă. Atunci omul începe să se plângă.
El Îl acuză pe Dumnezeu că nu primește niciun ajutor din partea Lui. Nici rugăciunile, nici slujbele nu ajută. Din nefericire, lucrurile se înrăutățesc și mai mult. Aceste ispite sunt calea către purificare. Dacă păcătosul le înfruntă, înseamnă că credința lui este puternică. Trebuie să ne pregătim pentru faptul că va fi greu.
În special în timpul postului. Vei simți dorința de a te distra, de a merge la ziua de naștere a unui prieten, de a bea vin, de a mânca carne, de a discuta despre faptele prietenilor. Viața va încerca să te ispitească cu diverse evenimente. Poate se va îndeplini ceea ce ai visat mai devreme.
De exemplu, șeful îți va oferi postul dorit, dar cu o condiție dificilă. Va trebui să-i raportezi activitatea colegului tău pentru a găsi motive pentru concedierea lui. Atunci lupta dintre dreptate și păcat va fi mai puternică.
Dumnezeu vede efortul omului. El știe când eforturile sunt sincere și când sunt doar pentru aparențe. Nu trimite ispite prea multe pentru nimeni. Fiecare primește ispite în funcție de capacitățile lui.
În plus, toți oamenii sunt diferiți. Unii pot suporta dificultăți grave, în timp ce alții cad în disperare chiar și în fața unor neplăceri mici. Preotul Macarie de la Optina a explicat în ce cazuri oamenii pot primi ispite peste măsură.
”Dumnezeu nu ne trimite ispite peste măsură, ci doar pentru mândrie, pentru închipuire și pentru plângeri, cu care ne încărcăm singuri. Ferește-te de plângeri, generozitatea și răbdarea ușurează suferințele, în timp ce plângerile le amplifică și le înrăutățesc.„ – Macarie de la Optina
