În timpurile străvechi, exista un trib numit Iubire și fiecare dintre membrii săi era numit și Iubire, era ca un fel de nume de familie. O Iubire era modestă și blândă, alta – înverșunată și geloasă, alta – puternică și profundă, mulți oameni erau în trib, dar toți diferiți.
Tribul Iubirii iubea să privească și să analizeze ceilalți oameni și le era milă de ei. Oamenii rătăceau fără un anumit scop prin toată lumea, greșeau, dar nu învățau nimic din greșelile lor. Nu știau să învețe.
O iubire înțeleaptă a spus odată: „ Să mergem la oameni și să-i învățăm să iubească și să trăiască ”. Celorlalți membri ai tribului au fost de acord cu ideea și au plecat în lume.
S-a dovedit, totuși, că inimile oamenilor fuseseră deja influențate de reprezentanții multor alte triburi. Aceste triburi se numeau frica, răutatea, furia, minciuna, prostia, trădarea, îndoiala, disperarea. Ele s-au străduit cu disperare să controleze inima umană, dar Iubirea a biruit și i-a ajutat pe oameni să-i alunge pe toți locuitorii negativi din zonă. Acum, dragostea fără margini domnea în inima omului.
Dar într-o zi Iubirea înțeleaptă s-a întristat. A vrut să plece în căutarea Fericirii și i-a spus prietenului său despre asta. Acesta, îngândurat, a întrebat-o: „ Dacă pleci, cum îmi pot proteja inima de oamenii răi, fără tine? ”
Iubirea s-a gândit și a spus: „ Vom construi un zid înalt în inima ta și vom face o ușă într-un loc secret. Când voi găsi Fericirea și mă voi întoarce cu ea, Voi deschide ușa, așa că păstrează bine cheia. Până atunci, nimeni nu poate intra în inima ta. ”
Bărbatul a fost de acord și i-a cerut Iubirii să se întoarcă repede. Dragostea se temea că bărbatul o va uita, așa că și-a lăsat prietenul Tristețe în inima lui.
Iubirea a cutreierat lumea, întâlnindu-se cu colegii ei de trib, care își căutau, de asemenea, Fericirea. Pe tot parcursul drumului, Iubirea a fost bântuită de Disperare, Îndoială și alte sentimente alungate din inima umană, dar a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a le evita.
Într-o zi, când Iubirea se afla pe malul oceanului, simțea că Disperarea începea să o învăluie. Dar apoi, dintr-odată, a văzut Fericirea. Știa imediat că era ea. Stătea pe nisip, urmărind apusul soarelui, admirând razele apusului care se reflectau în apă și valurile mari. Dragostea s-a așezat lângă Fericire.
„ Te așteptam! ” – spune Fericirea
Așa s-au întâlnit Fericirea și Iubirea. Ei erau foarte fericiți, dar dușmanii lor nu îi lăsau în pace. Ei încercau să îi orbească, dar acest lucru nu i-a influențat pe Fericire și pe Iubire, deoarece erau puternici împreună.
Într-o zi Iubirea și-a amintit că a lăsat undeva un bărbat cu tristețe în inimă, care aștepta să se întoarcă. Fericirea și Dragostea s-au luat de mână și au plecat să-l caute pe bărbat.
Îl caută și astăzi …
Uneori, oamenii răi fură cheia, iar părțile negative se strecoară în inima omului. Uneori Dragostea și Fericirea se lovesc de zidul inimii umane, dar nu găsesc ușa și cheia.
Așadar, dacă crezi că iubirea te-a uitat, amintește-ți de această parabolă. Poate că în acest moment Iubirea și Fericirea sunt în fața zidului inimii tale, dar nu pot găsi ușa. Ajută-i și dă-le cheia, lasă-i înăuntru.
