Un prieten de-al meu s-a plâns că este înconjurat doar de oameni mai puțin inteligenți: rude care trăiesc doar pentru ziua de azi și cheltuiesc bani pe prostii, șefi care nu văd mai departe de nasul lor și prieteni care au început să se degradeze după vârsta de 30 de ani. Și cu fiecare an, totul devine și mai rău. Nici măcar nu mai vreau să îi văd în plus.
Atunci i-am spus că, probabil, nu este nimic de văzut la televizor și că, cărțile moderne sunt plictisitoare, nu există regizori sau autori talentați. Bărbatul a zâmbit: a văzut un simț al asemănării în mine.
Și am adus în discuție o frază minunată:
“Dacă ești cel mai inteligent din cameră, atunci aceasta nu este camera ta”.
Să știi să îți alegi locul de muncă, distracția și mediul înconjurător este, de asemenea, un indicator al inteligenței. Dar dacă nu ai inteligența, plângerile legate de viață și oameni nu se vor termina nici măcar la bătrânețe.
Oamenii nu devin inteligenți de la sine. Când dansezi pe o tigaie fierbinte, vorbind la figurat, înveți mai multe lecții. Dar dacă destinul te răsfață și nu te pune la încercare, într-un moment dificil și decisiv, ai putea rămâne dezorientat și să renunți. Experiența este limitată. Spiritul nu este întărit.
Există oameni erudiți până la absurd. Au o memorie excelentă pentru fețe, date și nume. O sursă bogată de informații. Dar nu îi poți numi inteligenți. De ce? Pentru că o persoană inteligentă nu își umple mintea cu date doar pentru a străluci în conversații. Ea folosește aceste date în scopul lor real.
Voi da două proverbe evreiești ca exemplu. Primul:
“Nu fii curios despre ceea ce poți să te descurci fără: amintește-ți că știi mai mult decât poți înțelege.”
Al doilea:
“Dacă acțiunile tale depășesc cunoștințele tale, atunci cunoștințele tale sunt valoroase; dar dacă cunoștințele tale depășesc acțiunile tale, atunci ele sunt inutile.”
Uitați-vă în jur, nu poți să discuți cu nimeni care să nu fie expert: femeile știu totul despre celebrități, cu cine s-au căsătorit, de ce au divorțat și cum și-au împărțit averea. Bărbații au o înțelegere excelentă a politicii și economiei: fac teorii atât de sofisticate la bucătărie, încât masonii ar fi invidioși.
Dar când vine vorba de viața lor personală, este o întunecime totală. Nu există dragoste, bani sau succes aparent.
Ce spune asta?
Că o persoană are o memorie excelentă, dorința de a înțelege anumite aspecte, dar aceste cunoștințe îi sunt inutile.
Ar putea scrie o teză despre triunghiul Pugacheva, Galkin și Kirkorov sau să-și apere o diplomă despre conflictul etnopolitic în Caucaz, dar în afacerile lor proprii nu reușesc deloc, lucrează fără tragere de inimă.
Sherlock Holmes: “Watson, înțelege: creierul uman este ca un pod plin de gunoaie, unde poți adăuga orice. Un prost exact asta face: adaugă acolo și lucrurile necesare și cele inutile. Și în cele din urmă, ajunge într-un punct în care nu mai poate introduce nici cel mai necesar lucru sau caută un lucru necesar dar acesta este ascuns atât de adânc încât nu îl poate scoate. Eu fac altfel. În podul meu există doar instrumente de care am nevoie. Sunt multe, dar sunt în ordine perfectă și întotdeauna la îndemână. Nu am nevoie de gunoi suplimentar.”
Creierul nostru este un spațiu pe care îl umplem cu informații zi de zi. Și când vine momentul, scoatem aceste informații și le arătăm oamenilor. Însă putem arăta doar ceea ce am pus acolo mai devreme…”
