Ce moștenire lasă o persoană lumii când pleacă? Fiecare dintre noi crede că, cuvintele, fotografiile, lucrurile personale și viața în general sunt interesante și importante, dacă nu pentru întreaga lume, atunci cel puțin pentru oamenii apropiați. Este chiar așa?
Astăzi, vă vom împărtăși povestea cititoarei noastre, care a descoperit ea însăși adevărul și a realizat că foarte puțin sau aproape nimic nu rămâne din viața unei persoane.
Ce rămâne după o ce plecăm din această lume
„Datorită căutării de locuințe închiriate, am avut ocazia să vizitez unul dintre apartamentele capitalei, pe care moștenitorii au încercat să-l închirieze imediat după decesul proprietarului. Era un apartament sumbru de trei camere.
– Era clar că moștenitorii locuiau departe și nu aveau nicio dorință de a se muta. Nici măcar nu s-au deranjat să facă curățenie sau să adune lucrurile personale ale persoanei care a locuit acolo. Apartamentul arăta de parcă proprietarul a ieșit să cumpere pâine, la magazin…”
Mi s-a părut chiar că poate intra în orice moment și va întreba cu o voce autoritară: „Ce cauți aici fată?” Dar desigur că nu a venit.
M-am uitat la televizorul color masiv de pe noptieră, deasupra un bibelou în formă de pește, lângă o vază cu nasturi. În apropiere era un dulap cu pahare colorate, probabil că din ele se bea vin adesea…
În spate este o fotografie a unei fete cu o pălărie la modă și o haină de blană. Paltoanele și cizmele de iarnă bine împăturite sunt în cămară. Și calendarele sunt peste tot: – ai crede că timpul a fost păstrat aici.
Pe dulapul din bucătărie era o cutie de vitamine neterminate – plănuiau să trăiască fericiți până la veșnicie aici. Dar cutiile cu medicamente nu am văzut nicăieri – nimeni nu era bolnav.
Proprietarul folosea toate cele trei camere, dar nu locuia singur. Peste tot erau fire de păr de pisică, iar borcanele cu șampon pentru pisoi au confirmat presupunerea. Era clar că proprietarul iubea foarte mult pisicile.”
Avea și o bibliotecă mică. Cărțile au fost citite și recitit. Cărțile au inclus filozofie chineză, povești polițiste și câteva romane de dragoste.
Ce a mai rămas din această femeie? Doar un apartament în capitală, datorită căruia, rudele ar putea acum să nu mai lucreze trăind din banii de chirie sau vânzarea lui. Mi se părea că până astăzi am crezut în propria mea nemurire. Am plănuit atât de multe, am amânat, am adunat bani… Acum am văzut ce se va întâmpla când nu voi mai fi în această lume.
Într-adevăr, viața este un lucru foarte dificil. Astăzi trăiești și ești vesel, te zbați ca o muscă în apă clocotită, rezolvându-ți treburile importante. Și mâine s-ar putea să fii plecat, și atunci tot ceea ce a fost neprețuit pentru tine va fi inutil copiilor tăi, nepoților și altor oameni. La urma urmei, au propriile lor lucruri și viață…
Această poveste dovedește încă o dată că omul își supraestimează foarte mult importanța pentru lume. Toate lucrurile materiale pe care le iubim și le prețuim atât de mult sunt absurde și nesemnificative.
Încercăm să amenajăm o casă pentru a o lăsa ca moștenire, ne investim energia și timpul în ea și nimeni nu are cu adevărat nevoie de ea. Încercăm să economisim bani pentru copii, pentru o viață fără griji – și lor nu le pasă.
Deci, poate nu ar trebui să aduni bani, ci impresii bune, astfel încât să existe ceva de care să își amintească lumea de noi când nu vom mai fi? Ce rămâne după viața unei persoane? Nimic.
