Al Pacino mărturisește că bătrânețea schimbă omul în mod uimitor. Spre bine? Nu se știe încă. Dar începi să nu te mai recunoști pe tine însuți. Tot mai des se nasc gânduri despre finalul inevitabil către care trenul tău se îndreaptă. Dar deocamdată nu este timp pentru a fi mohorât. Este timpul să faci ceea ce îți place.
“Am devenit mai tăcut în ultimul timp,” spune actorul. “Mai tăcut, mai ales în public. Dar ochii mei văd totul.”
Mama sa l-a crescut singură pe Al Pacino. Micul Alfred distribuia ziare pentru a câștiga existența. Cariera sa de actor i-a deschis multe uși, dar succesul trebuia susținut de o muncă neobosită.
Al Pacino a trebuit să învețe să înțeleagă oamenii, pentru că este mult mai ușor să ajungi în vârf decât să menții echilibrul pe Olimp pentru ani de zile, înconjurat de invidioși și ipocriți. Actorul a reușit cu brio această sarcină, elaborând propriul său cod de onoare și reguli de comunicare cu oamenii. Citatele și concluziile sale despre oameni sunt admirate acum în întreaga lume.
De exemplu, el spune:
“Nu supraestima niciodată importanța ta în viața altcuiva.”
sau
“Când sunt respins, mă retrag. Când sunt uitat, nu voi aminti nici cu un cuvânt, nici cu o privire despre mine.”
Această abordare este atât de diferită de natura unui italian temperamental despre care s-ar putea spune: a fost dat afară pe ușă, dar încearcă să intre pe fereastră. Când ești respins, simți dezamăgire și resentimente. Vrei cu înverșunare să demonstrezi că meriți atenție, că ai fost tratat nedrept. Însă cea mai înțeleaptă decizie este să pleci și să nu demonstrezi nimic nimănui. Destinul se joacă cu noi ca cu piesele pe o tablă de șah. Oamenii “care sunt buni pentru noi” nu dispar niciodată, dispar doar cei inutili și străini.
“Am văzut oameni cu picioare amputate, cu proteze în locul picioarelor. Dar cel mai rău este un suflet amputat; nu îl poți înlocui cu nicio proteză,” spune Al Pacino.
Am încercat să îmi imaginez un astfel de suflet și nu am reușit. Dacă o persoană a trăit multe, a suferit, a avut motive să râdă și să se bucure, sufletul său este mare și matur. Astfel de oameni nu vor răni sau trăda pe cineva apropiat.
Dar există și alți oameni – sufletele lor sunt mici, cenușii, strânse, subdezvoltate. S-au oprit în stadiul de embrion. De ce? Pentru că nu au avut pe cineva alături să îi ajute sufletul să crească ca o floare frumoasă. Acești oameni merită cu adevărat compasiunea noastră.
“Faptele sunt întotdeauna mai importante decât cuvintele. O persoană poate să țipe timp de două ore – și să ajute. Sau poate să vorbească dulce timp de doi ani și să trădeze.”
O persoană exigentă, strictă, principială, neclintită, cu care este dificil să colaborezi și care te obligă să îți menții standardele înalte, în final, ne aduce mai multe beneficii decât cineva care lasă viața să își urmeze cursul.
Viața ne învață să nu avem încredere în cuvinte și promisiuni, să judecăm doar după fapte, să prețuim onestitatea, integritatea și decenta. Și să ne ferim de cei care încearcă să ne înșele și apoi să profite de noi.
„Am aflat prea târziu că încercările de a te justifica și de a explica sunt o pierdere de timp. Voiam să fiu plăcută celor din jurul meu. Complexele din copilărie m-au împiedicat să trăiesc după propria mea judecată și să nu mă simt vinovată pentru deciziile mele.” – Afirma Al Pacino
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, ne pasă tot mai puțin despre ce cred alții despre noi. Principalul lucru este să avem control asupra vieții noastre și să facem ceea ce considerăm corect.
“Nu fi grăbit să vorbești despre tine. Discuția va începe de îndată ce vei pleca,” adaugă zâmbind Al Pacino. El știe cel mai bine cât de mult le place oamenilor să răspândească bârfe.
Cel mai important lucru pe care trebuie să îl înțelegem în relația cu oamenii este că nu putem fi pe placul tuturor. Și nu trebuie să încercăm să vedem binele și frumusețea în fiecare dintre cei care ne înconjoară. Există un cerc restrâns de oameni în care avem încredere și pe care îi iubim. Aceia sunt cei pe care ar trebui să ne bazăm. Toți ceilalți nu merită încrederea necondiționată.
“Nu am timp să urăsc pe cei care mă urăsc, pentru că sunt prea ocupat cu cei care mă iubesc,” mărturisește Al Pacino.
Alege iubirea. Și nu vei pierde niciodată.
