Pentru a ne mântui, nu trebuie să fugim dintr-un la un loc în altul. Nu trebuie să ne ferim de evenimentele dificile, să fugim de circumstanțe trimise de Dumnezeu. Toate încercările, chiar și cele dificile, chiar și suferințele care ne afectează pe toți, sunt mântuitoare, sunt binecuvântate, sunt benefice și mântuitoare pentru suflet.
Arhimandritul Ioan (Krestiankin) a spus: “Trăiește acolo unde te-a condus Dumnezeu și nu face altceva.”
Uneori, o persoană se îmbolnăvește de can cer, așa cum un părinte a numit-o o “boală bisericească”, însă ea aduce mântuire nu numai celui care suferă, ci și tuturor membrilor familiei sale.
Nu suferă doar el, ci și cei apropiați lui, manifestându-se prin renunțare de sine, compasiune, dorința de a ajuta prin rugăciune, muncă și îngrijire. Toți cei din jur se schimbă la nivel spiritual. Cei care au judecat în trecut vor vedea acum suferința în familia lor și, poate, suferind și ei înșiși, vor oferi ajutor altora.
Vor deveni mai smeriți, mai răbdători și se vor apropia de Dumnezeu. “Amintește-ți”, a continuat părintele Ioan, “necazurile vor fi mereu la fel în lume, este un semn al timpului. Cea mai importantă este mântuirea, care nu poate fi găsită în altă parte decât în Biserică și numai cu Dumnezeu.”
Așa cum procedează un grădinar. Pentru ca un copac să crească rapid și să dea roade bune, el taie ramurile pentru a îmbunătăți recolta. El încearcă să nu taie prea mult, pentru că dacă o face, copacul nu va rodi. Prin urmare, este important să ne bazăm pe voia Lui Dumnezeu. Indiferent de ceea ce ni se întâmplă și cât de amar sună, este în beneficiul nostru. Dumnezeu are grijă de viața noastră în perspectiva Eternității. Aici vom trăi doar 70-80 de ani, în cel mai bun caz, dar acolo, în Veșnicie. Dacă aveți nevoie de muncă, bani, locuință, sănătate și alte necazuri, rugați-vă Sfântului Spiridon.
Îi va fi mai ușor celui care înțelege că suferințele noastre nu pot fi mai grele decât putem duce. Dumnezeu cunoaște pe fiecare, El veghează asupra fiecăruia, știe unicitatea și irepetabilitatea sa, El se îngrijește de “copacii” Săi cu grijă și milă.
Părintele Nil Sorsky a observat că Dumnezeu este asemenea unui olar. Așa cum olarul știe cât timp trebuie să țină vasul în foc pentru ca acesta să nu crape, la fel și Dumnezeu știe măsura suferințelor noastre. Credința noastră, dragostea noastră pentru Hristos și Biserică este ceea ce contează.
Dumnezeu trimite într-adevăr greutăți celor care încep să se roage Lui. În primul rând, El testează credința noastră, autenticitatea ei și o întărește. În al doilea rând, ne îndrumă spre El, iar diavolul încearcă să ne oprească prin oameni și probleme, dar din nou, Dumnezeu ne dă puterea de a suporta suferințele, astfel încât să ne întărim în credință și să obținem experiența de care avem nevoie pentru sufletul nostru. Trebuie doar să acceptăm toate acestea fără plângeri, știind că totul vine de la Dumnezeu, și să mulțumim și să continuăm să ne rugăm. Toate acestea vor trece în curând, iar slava Lui Dumnezeu ne va ajuta să trecem mai ușor prin ele.
Greutățile care apar în viața unei persoane depind de calea sa de viață și de acțiunile altor oameni.
De cele mai multe ori, oamenii trăiesc fericiți și veseli atunci când nu sunt cu Dumnezeu. Ei merg pe calea largă și nu au ispite, viața le merge fără probleme. Dar dacă ne îmbolnăvim și cerem ca rugăciunile noastre să fie trimise prin pomelnice, de exemplu, la Mormântul Sfânt pentru membrii familiei noastre, viața noastră nu devine mai bună, ci doar mai dificilă, și începem chiar să fim supărați pe rudele noastre, considerându-le vrăjitoare sau magicieni, în timp ce, în realitate, noi înșine îi dăm Lui Dumnezeu posibilitatea să conducă viața noastră. Dumnezeu, în cele din urmă, are acces la sufletul tău, pentru că tu Îl ai rugat, chiar și în acest fel.
Apoi Dumnezeu intervine, având dreptul să o facă în viața ta. El începe să te vindece. Da, cu un leac amar, dar dacă nu îl iei, vei suferi și mai mult.
Pentru că ai mers pe calea nedreptății, minciunii, înșelăciunii, fără a menționa judecarea, lăcomia pentru bani și nu ai observat că acestea nu duc la bine. Prin urmare, o singură nenorocire începe să te îndrepte spre El.
Momentele bune, bucuria, nu te aduc la Dumnezeu. Rareori oamenii vin la El din recunoștință, în principal ajung din cauza suferinței.
Însă Dumnezeu nu ar face așa ceva dacă noi înșine nu ne-am îndrepta spre El. Nu trebuie să te superi pe El, El ne mântuiește, ne pregătește pentru o viață mai bună, veșnică, adevărată.
Și El ne cheamă astfel. Pentru că oamenii adesea gândesc: acum o să strâng mai mult, o să mă distrez, o să păcătuiesc, și apoi mă voi întoarce la Dumnezeu când voi ieși la pensie. Este bine când te întorci la El la pensie, dar se întâmplă și să nu ajungi la ea.
Prin urmare, trebuie să fii recunoscător pentru tot și să-i mulțumești Lui Dumnezeu pentru evenimentele neplăcute din viața ta.
El este Tatăl nostru, și ce tată nu ar dori mântuirea și sănătatea copiilor săi.
Așa că trebuie doar să-L așezi în suflet, și nu numai, ci să-ți lași picioarele să-L poarte în fiecare duminică la slujbă.
Dacă vrei să ratezi Liturghia, asta înseamnă că în tine există deja putreziciune, acolo a început dezintegrarea, și trebuie să te căiești, să-I ceri Lui Dumnezeu să te ierte pentru neglijența ta de a merge la biserică, pentru absența ta din lene și nepăsare.
Este greu, complicat, dureros, trist, dar trebuie să te ridici și să mergi mai departe, să cazi, dar cu siguranță să te ridici. Să nu te mânii pe Dumnezeu, ci să lupti până la sfârșit.
