“Adu-ți aminte că fericirea nu depinde de ceea ce ești sau de ceea ce ai. Ea depinde doar de ceea ce gândești.” — Dale Carnegie
Cel mai frumos sentiment pe care oamenii il pot trai este iubirea, sa fii langa o anumita persoana, sa ii simti caldura si sa nu vrei sa fii nicaieri altundeva decat in bratele lui, sa ii privesti ochii si sa simti ca ai putea sa te cufunzi in ei pentru eternitate, sa ii simti degetele pe pielea ta si sa ti se para atingerea unui inger ce iti alinta inima, sa ii asculti soaptele ca si cum ar fi apa de care tu ai nevoie atunci cand iti este sete … e bine, nu? Sa simti cum fiecare fibra din tine vibreaza de fericire si cum fiecare respiratie a ta se adanceste si iti simti inima batand incet si ai dori timpul sa se opreasca in loc.
Pe cat este de frumos acest sentiment, pe atat si durerea provocata de el iti strapunge pielea si inima ca un cutit. E trist sa simti cum nu mai poti respira atunci cand stii ca totul s-a terminat, e trist sa pui capul pe propria ta perna si sa o simti plina de propriile tale lacrimi, sa vrei sa adormi insa noaptea sa devina ca un dusman ce vrea sa te tina treaza … parca doar in ciuda … ca sa simti durerea si mai profund … ca o razbunare ca pentru o clipa in timp ai fost atat de fericita.
Cum oare sa mergi mai departe cand tu te privesti si iti vezi ochii plini de durere si iti simti inima in mii de bucati … si nu stii cum sa faci sa lipesti inapoi ce a mai ramas din ea. Si vrei sa tipi si certi pe cineva, pe oricine pentru toata durerea pe care tu o simti. De ce sa suferi, cand poti fi atat de fericita? De ce atata durere pentru ca doar ai vrut sa iubesti? De ce tu … de ce acum … si de ce nu altfel?
Zeci de intrebari iti trec prin minte si pe cand lacrimile iti cad pe propriile buze si le simti gustul amar speri ca timpul sa te vindece … si speri ca poate vei putea trai candva din nou acel sentiment insa fara atata durere. Insa, pana atunci, incerci sa iti asterni somnul pe ochi, infigandu-ti propriile unghii in palma ta, si poate simti ca durerea ce ti-o provoci te detensioneaza cumva de suferinta din inima ta.
Cum poti adormi cu o inima franta? Cu lacrimi in ochi azi, maine … poimaine … pana cand nu vor mai fi lacrimi si te vei trezi intr-o dimineata si vei zambi si vei sti ca trebuie sa te ridici din pat, sa te faci frumoasa, sa iesi din casa cu fruntea sus, sa privesti cerul si sa ii zambesti … sa iti spui tie: “Buna dimineata … Mi-a fost dor de tine!”, si sa pasesti inainte …
Traim doar o data … iar la sfarsitul vietii iti raman doar amintirile … lupta ca atunci cand nu vei mai fi si te vei uita inapoi sa poti spune … am un album plin de imagini/trairi frumoase.
“Mii de lumânări pot fi aprinse de la o singură lumânare fără ca aceasta să se stingă. Fericirea nu scade niciodată dacă e împărtășită.” – Buddha
