A fost odată un regat. Pământurile sale erau fertile, tezaurul era plin, iar oamenii trăiau mulțumiți și bogați. Conducătorul împărăției era generos și drept.
Când s-a născut fiul său cel mare, regele a fost atât de fericit încât a decis să facă o bunăvoință specială supușilor săi – astfel încât ziua moștenitorului nașterii tronului să fie amintită mult timp.
El a așezat un cântar în piața orașului și a ordonat solilor regelui să anunțe în toată împărăția că în această zi toată lumea va primi un dar de la domnitor. Condiția era ca toată lumea să aducă ceva, să-l pună într-un vas pe cântar și, cu cât era mai greu, cu atât avea să primească mai mult aur.
Oamenii s-au bucurat, au fugit și au început să se adune în piața din fața cântarului. Au adus tot felul de lucruri, unele mai grele, altele mai ușoare – fiecare ce avea, le-a pus pe cântar, iar regele a pus aur pe cealaltă parte până când cele două vase au ajuns la același nivel.
La un moment dat, a venit o bătrână zdrențuită, care se pare că nu avea nimic lau ea. De asemenea, a stat în fața cântarului, a deschis mâna și a lăsat să cadă un os mic în ea.
– Ești foarte modestă, femeie bună! A spus regele. – Nu aveai ceva mai mare de adus? Nu vei primi aproape nimic pentru acest os.
– Ei bine, am adus asta, stăpâne, spuse femeia. „Să vedem cât de mult cântărește”.
Au pus o mică monedă de aur în celălalt taler. Dar nu s-a mișcat. Toată lumea a fost surprinsă, și a mai adăugat una. Cântarul a rămas nemișcat. A pus încă una, și încă una, au turnat pungi întregi de aur …
Cântarele păreau lipite. Au luat grămezi de aur din tezaur și au început să-l îngrămădească pe cântare, dar rezultatul a fost același. Cântarul nu s-a mișcat. Parcă micul os cântărea tone. Regele și consilierii săi priveau nedumeriți și nu le venea să creadă ochilor lor. A fost un fel de magie!
– Ce este această magie, femeie? Ce este acest os care cântărește atât de mult? Întrebă în cele din urmă regele. – Se pare că toată averea mea nu va fi de ajuns pentru el.
“Este doar un os de om!” Este lacom, a spus bătrâna. „Oricât de mult aur ai pune împotriva lui, el este încă neclintit”. Numai când o persoană moare și pleacă pe pământ, lăcomia lui dispare. El are nevoie doar de o mână de pământ …
Și spunând acestea, bătrâna s-a aplecat, a luat o mână de pământ de pe jos și a aruncat-o pe farfuria cu osul. Apoi talerul s-a ridicat…
