“Nu poti scapa de anumite lucruri decat traindu-le, nu poti limpezi anumite obsesii decat privindu-le in fata, si nu poti cunoaste adevarata dragoste decat depasind-o. Nu poti stapani decat acele lucruri la care ai renuntat, de care te-ai eliberat, nu prin detasare de ele insele, ci prin detasare de dorinta fructelor lor.” – Mircea Eliade
Un exemplu grăitor al efectului distructiv pe care supărarea îl poate avea asupra corpului este cunoscuta expresie ”a muri de inimă rea”.
Aceasta subliniază legatura dintre corp şi minte cât şi faptul că inima este printre organele cele mai afectate în acest caz. Mulţi specialişti spun că aproximativ 90% din problemele fizice au rădăcini psihologice.
Supărarea e asociată cu sentimente şi emoţii negative: iritare, tristeţe, mânie, ură, teamă, depresie, şi poate avea diferite motive: conflicte în familie (cu partenerul de viaţă, copiii), cu colegii de serviciu, nesiguranţa locului de muncă, lipsa de apreciere, nevoia (egoului) de a avea dreptate, nemulţumiri faţă de alţii dar şi faţă de noi înşine.
Tocmai micile supărări cotidiene acumulate pot fi cele care îşi lasă cel mai mult amprenta asupra corpului şi minţii oamenilor, în mod diferit, de la înroşirea pielii, mâini umede, senzaţie de tremur, agitaţie, scăderea poftei de mâncare, spasme ale muşchilor care înconjoară esofagul (senzaţia de” nod în gât”), până la creşterea ritmului respirator şi cardiac, a nivelului cortizolului (hormon al stresului).
De asemenea, pereţii stomacului produc o serie de acizi şi enzime care afectează mucoasa gastrică, favorizând apariţia ulcerului; am văzut sau am auzit vorbindu-se despre persoane care au albit subit în urma unei traume.
O nouă disciplină medicală, psihocardiologia, cercetează modul în care emoţiile negative ne ameninţă viaţa, ele având chiar puterea de a provoca paralizia unor porţiuni din miocard (sindromul inimii zdrobite).
Medicina tradiţională chineză face astfel o corelaţie dintre emoţii şi organele pe care le afectează:
- mânia – ficatul
- necăjirea excesiva – inima
- tristeţea, melancolia – plămânii
- frământarea, îngrijorarea – splina
- teama – rinichii (rezervorul de energie al organismului).
Supărarea poate avea şi anumite consecinţe comportamentale ca de exemplu: trântim uşile, atacul fizic şi verbal (a ţipa, a reproşa), pe care uneori îl transferăm asupra altor persoane, luăm anumite decizii pe care apoi le regretăm.
După un anumit timp, se întâmplă să privim cu totul altfel problemele care iniţial păreau de nerezolvat şi chiar ne întrebăm de ce ne-am lăsat atât de afectaţi. Dar sunt şi persoane care reuşesc sa le privească de la inceput cu detaşare.
Pentru ca o schimbare importantă să se producă e necesar să ieşim din anumite tipare emoţionale şi de comportament pe care le-am creat de-a lungul timpului, să facem aşa încât schimbarea să vină din interiorul nostru.
Astfel:
- Să ne asumăm responsabilitatea emoţiilor, sentimentelor, gândurilor, vorbelor şi faptelor noastre.
- Să căutam nu în exterior ci în noi înşine cauza greutăţilor cu care ne confruntăm.
- Să avem acceptare şi recunoştinţă atât pentru persoanele implicate cât şi pentru situaţia respectivă.
- Să învăţam să fim mai toleranţi.
In societatea actuală majoritatea oamenilor aleargă după profit, oricare ar fi preţul. Ar fi bine să putem renunţa la competiţia pentru a avea mai mult, pentru a fi mai faimoşi, la orgoliile noastre şi la dorinţa de a avea dreptate. În legătură cu acesta, dr. Jampolscki spunea: “ce ai prefera, să ai dreptate, sau să trăieşti într-o stare de pace interioară ?”. Să ne acordăm un moment de răgaz pentru a răspunde…
Dar nu e suficientă doar înţelegerea la nivel intelectual ci şi integrarea şi schimbarea în acest sens a atitudinii şi a comportamentului. Doar aşa putem fi in armonie cu noi înşine şi cu ceilalţi.
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
