Când omul așteaptă mereu, încetează să mai trăiască. A aștepta înseamnă să te ții într-o tensiune continuă: „în curând va veni norocul, în curând voi fi remarcat, în curând va începe adevărata mea viață”.
Dar atât timp cât acest scenariu rulează în interior, toată atenția nu se îndreaptă către ziua de azi, ci către iluziile viitorului. În final, viața trece pe lângă noi, pentru că „acum” devine doar o pregătire pentru ceva ce ar trebui să se întâmple cândva, mai târziu.
Așteptarea este o formă de datorie interioară
Omul trăiește de parcă Universul îi datorează ceva pentru eforturile sale, pentru comportamentul corect, pentru suferințele îndurare. Dar adevărul este că Universul nu ne datorează nimic.
El oferă exact atât cât ești pregătit să primești acum. Și dacă toată atenția ta este ocupată cu așteptarea, pur și simplu nu mai ai resurse să observi ce ți se oferă.
La un moment dat, fiecare om obosit de tensiunea constantă înțelege: așteptarea este lipsită de sens. Pentru că în spatele așteptării se ascunde întotdeauna frica — frica că fără „premiul” viitor nu am dreptul să fiu fericit.
Când renunți la așteptare, apare liniștea
Nu golul, ci liniștea — o stare în care auzi ce îți dorești chiar acum, nu peste un an. În această stare se naște acțiunea, simplă și concretă: să suni, să încerci, să faci un pas. Și aceste acțiuni încep să se lege într-un lanț care, surprinzător, te duce acolo unde mintea nu ar fi putut calcula niciodată.
Miracolele nu vin la cei care le așteaptă. Ele vin la cei care încetează să aștepte și încep să trăiască. Când omul nu se mai agață de imaginile despre cum „ar trebui să fie”, devine disponibil pentru realitate. Fluxul vieții își construiește singur drumurile, dar doar atunci când nu încerci să-l supui propriilor așteptări.
A înceta să aștepți nu înseamnă a renunța
Înseamnă a accepta să fii aici și acum. A accepta să vezi ce există deja și să acționezi pornind de la asta. Este momentul când greutatea interioară dispare, și în locul întrebării „când va începe totul?” apare cunoașterea calmă: totul a început deja. Viața se desfășoară. Nu este în față, nu este undeva mai târziu — este chiar aici.
A înceta să aștepți înseamnă să nu mai trăiești ca un datornic și să-ți permiți, pentru prima dată, să respiri. Tot ce cauți este deja lângă tine, dar poți vedea asta doar când renunți la iluziile viitorului și accepți să trăiești acum.
Viața nu așteaptă. De ce ai face-o tu?
