„Lăsați-mă în pace, nu vreau să văd pe nimeni.” Aceste cuvinte le aud mai ales toamna. Unii simt anxietatea mai puternic, alții se confruntă cu insomnii, alții cu tristețe și oboseală. Medicii numesc asta „exacerbarea de toamnă”. Dar vreau să explic că nu este doar despre vreme și dispoziție.
Viața omului are un ritm. Inima bate în ritm, plămânii respiră în ritm. Pământul se rotește în jurul Soarelui, iar noi odată cu el. Primăvara și toamna organismul parcă se „resetează”. Imunitatea este mai slabă, ne îmbolnăvim mai ușor. Dar nu doar trupul oscilează – și sufletul oscilează. Pentru unii e doar o melancolie ușoară, pentru alții o scădere grea a forțelor.
Aceste stări nu sunt întâmplătoare. Ele ne amintesc că nu suntem atotputernici. Dumnezeu îngăduie uneori ca omul să ajungă la limita fragilității lui, pentru a înțelege că singur, doar prin propriile puteri, nu poate face față. Și dacă suntem sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem: doar cu pastile, doar cu medici sau doar cu psihoterapeuți viața nu se poate îndrepta complet.
Unde este granița dintre normal și boală
E important să înțelegem limita. O tristețe ușoară, oboseala, dorința de a fi singur – acestea fac parte din ritmul firesc. Dar dacă anxietatea și insomnia persistă săptămâni întregi, dacă munca și familia se destramă, dacă omul când e epuizat, când este „dus de val”, dacă apar gânduri grele și întunecate – atunci nu mai este doar o melancolie de sezon. Aici este nevoie de ajutor specializat. Uneori chiar cei apropiați cheamă ambulanța, pentru că nu mai pot gestiona situația acasă.
Ce poate susține sufletul?
În primul rând – lucruri simple și firești. Somn regulat, mâncare caldă, plimbări. Mai puțin zgomot, mai multă liniște. Să eliminăm știrile în exces, ecranele în exces. Să nu ne încărcăm cu prea multe sarcini, ci să luăm trei lucruri simple pe zi și să le facem liniștiți.
Dar există și o adâncime unde trebuie să privim. Stabilitatea sufletului nu se naște din „forța voinței”. Ea vine de la Dumnezeu. Rugăciunea cu cuvinte simple, citirea Evangheliei, participarea la Taine redau păcii sufletului locul său. Atunci când omul spune sincer: „Doamne, singur nu mai pot”, tocmai atunci începe adevărata ajutorare.
Cum să sprijinim pe cineva drag
Și mai e ceva important. Când cineva apropiat trece prin furtuna de toamnă, îl putem sprijini în două feluri. Fie prin prezență tăcută: să fim lângă el, să-i ținem mâna, să ne rugăm împreună. Fie printr-o distanță grijulie: dacă spune „nu mă atinge”, atunci e nevoie să-l lăsăm în grija lui Dumnezeu și să ne rugăm pentru el. Uneori aceasta este cea mai mare dovadă de iubire.
Toamna ne amintește de ritmurile vieții și de fragilitatea noastră. Dar în asta nu e tragedie. În aceste suișuri și coborâșuri putem găsi sprijin: în rutina simplă, în credință, în sprijinul reciproc. Și atunci chiar și furtuna de toamnă devine un timp al reînnoirii.
Articolele de pe revistasufletului.net sunt destinate doar scopurilor informative și educative și nu înlocuiesc consultările medicale profesionale, diagnosticul sau tratamentul. Consultați întotdeauna medicul cu privire la orice întrebări care pot apărea legate de starea dumneavoastră de sănătate.
