Oamenii în stresul cotidian nu se gândesc că păcătuiesc practic în fiecare minut. Cei care sunt departe de creștinism par să creadă că sunt fără păcat. Raționamentul lor este simplu și înțeles. De exemplu, putem menționa cuvintele unei femei care a sunat în studio la emisiunea “Răspunsul preotului”.
Aceasta era sincer uimită de faptul că rugăciunile și cererile ei rămâneau fără răspuns. Se considera o creștină care duce o viață dreaptă. Femeia afirma că nu are păcate, nu a ucis pe nimeni, nu a furat, nu a trădat, nu a rostit cuvinte rele despre Dumnezeu. Ea se compara cu criminalii care sunt în închisoare, subliniind superioritatea sa. Răspunsul preotului nu a satisfăcut-o. Femeia era sincer surprinsă că el nu a sprijinit-o.
Totul stă în faptul că oamenii care nu văd și nu recunosc propriile lor păcate nu sunt adevărați creștini. Ei se află în întunericul înșelăciunilor. În schimb, un creștin înțelege că este slab în fața pasiunilor și viciilor, se consideră un om neînsemnat. De aceea, în viața lui are loc o luptă continuă.
Păcatele mari ies în evidență imediat. Cu ele este greu să trăiești. Ele par să ne distrugă din interior. De aceea, oamenii încearcă să scape de ele prima dată. Însă micile greșeli nu le observă. Dacă am face o comparație între păcate și obiecte, o cantitate mare de nisip adunată într-un sac poate să se scufunde la fel de rapid ca o piatră grea. Păcatele mici, dar zilnice, pot să distrugă la fel de mult ca un păcat mortal. Pe unele dintre ele, pur și simplu, oamenii nu le observă deloc. Apoi, sunt foarte surprinși la spovedanie când preotul începe să le enumere. Ce păcate se săvârșesc zilnic?
1. Păstrăm supărările în noi. Din cauza mândriei, omul nu știe să ierte. Îi este mai ușor să se închidă în sine și să tacă, supărându-se în sufletul său, decât să clarifice relația cu cel care l-a supărat. Și totuși, Iisus Hristos ne învață să ne iertăm vrăjmașii și chiar să-i iubim.
2. Ne enervăm pe succesul altora, simțim invidie. Încă un viciu care distruge treptat lumea spirituală. Omul nu știe să se bucure de realizările cunoștințelor sale. Nu contează dacă aceștia au succes la locul de muncă sau în viața de familie. În mod ciudat, gândurile negative vin în minte prima dată. Oamenii sunt obișnuiți să gândească în termeni negativi. Involuntar, doresc răul altora. Iar invidia poate să distrugă viața liniștită și lumea interioară.
3. Ne supărăm ușor și reacționăm prea sensibil la ceva. Mulți oameni sunt atât de sensibili încât nu vor să accepte comentarii negative la adresa lor. Nu sunt pregătiți să asculte opinia altora și se supără și se închid în sine. Este greu să comunici cu ei, trebuie să îți alegi cuvintele cu grijă pentru a nu răni prea mult amorțitul lor orgoliu.
4. Criticăm pe cei din jur. Despre acest lucru a vorbit și Iisus Hristos. Oamenii sunt gata să-și certe apropiații pentru “bârna din ochiul lor”, dar nu observă “scândura” din ochiul lor. Din afară, pare că ei văd totul mai bine și înțeleg cum trebuie să acționeze corect. Din acest motiv, se bagă în treburile altora cu sfaturi. Situația este mai gravă atunci când oamenii sunt înzestrați cu anumită putere. Ei critică servitorii, le spun cum să lucreze, uneori îi insultă și îi umilesc.
5. Ne concentrăm atenția pe lucruri greșite, cheltuim prea multă energie pe lucruri materiale și spirituale scăzute, cum ar fi bani, putere, bogăție și imagine. În lumea modernă, sentimentul de orgoliu este foarte accentuat. Oamenii trebuie să demonstreze celorlalți că sunt mai buni, mai bogați și mai frumoși. Dacă intrăm pe Instagram, aproape toți bloggerii arată o imagine a vieții perfecte. Oamenii obișnuiți se uită la aceste videoclipuri și își doresc același lucru. Ei încep să aprecieze superficialitățile exterioare, uitând în același timp de lumea lor interioară spirituală.
