Rezumatul a tot ce a spus Hristos în cele trei evanghelii sinoptice despre soarta și sfârșitul lumii ne permite să identificăm două idei principale. Răspunzând la întrebarea ucenicilor: „…Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?” (Matei 24:3), Iisus își împarte discursul în două părți semnificative: prima se referă în mod direct la Ierusalim, Templu și populația Iudeei, iar a doua, deși interconectată cu prima, se extinde mult dincolo de granițele acesteia.
Cei trei evangheliști redau predica de pe Muntele Măslinilor aproape identic, cu excepția unor detalii minore. Să nu uităm că doar unul dintre ei a fost un ucenic direct al Lui Hristos și, cel mai probabil, a fost prezent în timpul discursului Lui Iisus. Matei oferă cea mai completă relatare, pe care o vom folosi ca bază pentru reflecțiile noastre.
Discursul Lui Hristos constă, așa cum am menționat mai devreme, în descrierea sorții Templului din Ierusalim, cu care ucenicii doreau atât de mult să se laude. Când au auzit răspunsul Lui Iisus „nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”, interesul apostolilor a crescut enorm și nu le-a dat pace până când nu au rămas singuri cu El. Războaie, persecuții, cutremure – toate acestea sunt menționate în discursul Învățătorului și, după spusele Lui, nu sunt ceva neobișnuit.
Mai mult, Iisus subliniază că nu trebuie să ne concentrăm în mod special asupra acestor lucruri, „toate acestea trebuie să fie”. Războaiele, catastrofele, bolile, cataclismele naturale – toate acestea fac parte integrantă din istoria umană. Ele însoțesc constant omul de-a lungul întregii sale vieți. Acestea vor continua să se întâmple și nu este nimic neobișnuit în asta. Hristos, pentru a preveni oamenii de a face calcule minuțioase, de a ține statistici despre numărul de cutremure, victimele inundațiilor și cei care mor de foame, spune următoarele: „Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul.” (Matei 24:6)
Următorul text oferă o caracterizare a tuturor evenimentelor descrise mai sus: „Dar toate acestea sunt începutul durerilor.” (în original, „începutul durerilor nașterii”) (Matei 24:8). Acest lucru nu înseamnă, desigur, că toate nenorocirile sunt de natură pozitivă, nu, dar a specula pe această temă este o activitate destul de periculoasă. Dacă ne uităm în jur, astăzi, pe Pământ, se întâmplă constant ceva înfricoșător. În fiecare zi citim în știrile curente despre evenimente care au mai mult un caracter negativ decât încurajator și care aduc speranță. Nu putem scăpa de acest lucru, dar nici nu ar trebui să tragem concluzii pripite.
O altă afirmație interesantă a lui Hristos merită menționată. După ce a enumerat toate dificultățile și nenorocirile, El se oprește asupra unui singur fapt și abia după aceste cuvinte spune: „și atunci va veni sfârșitul”.
„Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24:14)
Cuvântul „sfârșit” (în greacă, τέλος) apare de trei ori în tot capitolul 24 a Evangheliei după Matei. Și doar în 24:14 el indică sosirea sfârșitului propriu-zis. Nu vi se pare ciudat că sfârșitul este legat de propovăduirea Evangheliei, și nu de nenorociri, războaie și toate acele lucruri pe care oamenii le discută și care umplu buletinele de știri de astăzi?
Propovăduirea mesajului evanghelic va aduce lumea, în cele din urmă, la o limită fatală. Acest lucru s-a întâmplat în timpul distrugerii Ierusalimului, la 40 de ani după predica lui Iisus pe Muntele Măslinilor. Din Templu nu a mai rămas piatră pe piatră, locuitorii au fost risipiți și mulți au pierit. Dar cei care au auzit predica apostolilor, cei care au primit-o, au fost printre cei mântuiți.
Legând evenimentele din timpul distrugerii Ierusalimului de către romani de evenimentele care vor precede direct Cea de-a Doua Venire a Lui Hristos, putem trasa o paralelă: propovăduirea Evangheliei va răsuna cu și mai mare putere, ca mărturie pentru toate popoarele și abia atunci va veni sfârșitul. Un alt detaliu interesant este că fraza „ca mărturie” înseamnă că locuitorii pământului vor avea toate șansele să facă o alegere în legătură cu ceea ce a făcut Iisus pentru rasa umană. Misiunea mântuitoare a Lui Hristos va fi transmisă întregii omeniri.
În text nu se spune „până când vor crede toți” sau ceva asemănător. Sfârșitul va veni după o predică puternică, accesibilă și clară. Cred că Dumnezeu ne va atrage din nou atenția, așa cum a atras atenția locuitorilor lumii antice asupra predicii apostolilor. Aceștia au mărturisit până la marginile Imperiului Roman cu puterea Duhului Lui Dumnezeu. Ceva similar se va întâmpla din nou, chiar înainte de sfârșit.
Legând sfârșitul de propovăduirea Evangheliei, putem evidenția un alt aspect important. Pentru a nu speria oamenii cu numeroasele evenimente neplăcute și uneori înfricoșătoare, Hristos a pus accentul pe mesajul speranței, un mesaj care poate da puterea de a rezista și de a obține mântuirea veșnică tuturor celor care cred.
Al treilea și ultimul loc în care apare cuvântul „sfârșit” este în acest text:
„Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.” Matei 24:13.
