Zece lucruri simple care fac o femeie sa se simta iubita

Publicitate

Probabil după asta tânjim cu toții: să fim fericiți și să îi facem fericiți pe cei pe care îi iubim. Nu sunt puțini bărbații care cred că e greu spre imposibil să faci o femeie fericită. Care cred că femeike visează la supereroi. Cu superputeri, desigur!

De fapt, femeile își doresc mai puțin decât atât. Le poți face fericite cu gesturi simple, cu atenție, cu grijă. Dacă le asculți, dacă le alini când au nevoie și le răsfeți din când în când, dacă împărtășești cu ele din grijile și temerile tale, le faci să se simtă iubite.. Iar, când se simt iubite, femeile sunt chiar fericite.

Dacă se simte iubită, o femeie va fi, în mod sigur, și fericită

Nimeni nu poate spune cu mâna pe inimă că înțelege perfect femeile. Scriitori, filosofi și artiști s-au străduit, de-a lungul vremii, să le priceapă. Atât de mare a fost uneori strădania, încât îți vine să te întrebi, câteodată, de ce nu le-au întrebat și pe ele. Pentru că ar fi putut afla răspunsuri surprinzătoare.

Lista celor 10 feluri în care poți face o femeie fericită nu a fost făcută de niciuna dintre ele. Sunt concluziile la care a ajuns un bărbat. După divorț!

“După divorț, mi-am dat seama că pot spune cu mâna pe inimă că am eșuat la capitolul femei!”

Numele bărbatului care a ajuns la această concluzie este Vishnu Subramaniam. Pentru el, divorțul a fost momentul în care și-a luat răgaz să se uite în urmă și să încerce să înțeleagă unde și cum s-a produs ruptura. Primul lucru pe care îl spune este destul de simplu. Și, aparent, la îndemâna oricui. Doar că, prinși în vârtejul cotidian, tindem să uităm și să neglijăm lucrurile simple, dar esențiale.

“Așa cum îți faci timp pentru tot ce îți place, trebuie să își faci timp și pentru femeia din viața ta”

Cam atât de simplu ar fi, spune acum Vishnu Subramaniam. E principala concluzie la care a ajuns, după ce și-a analizat căsnicia și eșecul ei. De fapt, de aici pleacă toate celelalte feluri în care, spune el, poți face o femeie fericită.Fă-ți timp pentru ea

O femeie se simte iubită când ai timp pentru ea și când simte că e importantă în viața ta. Nu uita după ce ai cucerit-o. Dacă vei înceta să ai timp pentru ea după ce ați devenit un cuplu, =se va simți păcălită!

Publicitate

Apreciaz-o

E în natura unei femei să aibă nesfârșită grijă de oamenii la care ține. Uneori, simte că ea nu contează. Arată-i că o vezi și că o prețuiești și ai lumea la picioare.

Recunoaște-i meritele

Observă ce face și arată-i cât de mult înseamnă pentru tine eforturile ei. Un gest, o vorbă, o fecușteț în dar – orice astfel de nimic o poate face fericită.

Accept-o așa cum e

Apreciaz-o cum e în cea mai bună variantă a ei în loc să-i tot amintești și slăbiciunile. N-o face să simtă că are nevoie de “îmbunătățiri”! Dacă vrei să fie fericită, ia-o așa cum e. Nu ajută la nimic să vrei și să îi spui că ți-ai dori să se schimbe. De fapt, nu de asta o iubești? Că este… EA?

Nu mai încerca să o schimbi

E continuarea firească e acceptării ei. La urma urmelor, dacă tot vrei și tot încerci să o schimbi, pe cine iubești, de fapt?

Arată-i compasiune

Este ceva ce presupune că înțelegi prin ce trece.. Provocările, greutățile, reușitele din fiecare zi. Nu înseamnă că îi dai sau că are dreptate mereu, ci doar că o înțelegi. Că ești acolo, cu ea, lângă ea.

Ascult-o

Femeile, mai mult decât bărații, simt nevoia să vorbească. Este felul în care ele se dezvăluie, în care împărtășesc, ba chiar e un mod în care arată că iubesc.

Fii deschis și onest cu ea

Când stați de vorbă, nimic nu o poate face să se simtă mai iubită decât onestitatea ta. Fii deschis și sincer cu ea, o femeie prețuiește aceste calități mai mult decât pe oricare altele.

Las-o să îți vadă vulnerabilitățile

O femeie se simte iubită când îți împărtășești cu ea emoțiile și experiențele, oricât de bune sau de rele ar fi. Pe cât de mult apreciază să fii lângă ea la nevoie, pe atât de mult își dorește să fie lângă tine, să te aline, să te iubească.

Gesturi mici, nu promisiuni mari

Ai crede că femeile sunt, mai toate, impresionate de excursii exotice ori declarații eroice. Mai mult decât atât, le cucerești cu gesturi mici de toată ziua, gesturi care arată grija și atenția ta pentru ea.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii

Oare cati stiu ce inseamna dragostea de mama…

Publicitate

Am gândul acum la dragostea de mamă, care îmi pare cea mai pură formă de iubire, exceptând dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Mama ne așteaptă dinainte să ne conceapă, dinainte să ne naștem și chiar dinainte să se nască ea însăși. Pentru că a fi mamă e scris de către Dumnezeu în ADN-ul fiecărei femei, dintotdeauna.

Apoi, în timpul nașterii, o doare, se chinuie, zbiară și plânge. Iar noi ne naștem plângând pentru ea și pentru toate durerile pe care le-a suportat. Fiindcă, cumva, durerea ei ne doare și pe noi. Dar ea nu ne lasă să ne doară ceva. Chiar și atunci când noi încă nu știm ce ne doare sau ce vrem, ea știe pentru noi. Ea simte pentru noi și speră pentru noi.

Ne învață cu răbdare să mergem, să întrebăm, să mulțumim, să ne rugăm, să ne ferim și mai ales să ne bucurăm. Căci zâmbetul mamei e primul semn că dragostea există și că trebuie să ne bucurăm de ea.

În timpul acesta, mama, preocupată de liniștea și sănătatea noastră, uită de ea. Uită că e om, uită de ea, uită de moarte, uită de toate fricile de până atunci, fără să uite, însă, să iubească. Toate câte au fost până atunci, mama le lasă pentru noi, involuntar. Din dragostea imensă pentru părticica ruptă din ea pe care o leagănă în brațe. Acea mică speranță că tot ce a avut mai bun și mai frumos în ea va crește și îi va zâmbi cu drag înapoi.

Dar nu așteaptă nimic în schimb. Nu vrea nici premii, nici răsplată, nici medalii. Totul e în sufletul ei, totul e natural și firesc, de aceea oricât de greu îi este, nimic nu o poate obosi. Nimic nu o lasă fără speranță.

Încet-încet, creștem. Am învățat să mâncăm singuri, am învățat să luăm o haină în plus când e frig și începem să vedem că lumea e mai mare decât mama. Practic vorbind, căci sufletește nimic pe pământ nu e mai mare decât sufletul mamei.

În drumul vieții noastre, treptat, înconjurați de prieteni, orbiți de nevoile personale, mereu în căutarea și descoperirea propriului sens, fermecați de vicii sau de faimă, de averi sau de succes, uităm de cea care n-a încetat o clipă să ne iubească. Așa uităm de mamă, cum uneori, uităm și de Dumnezeu.

Publicitate

Mama – cea care a privit neputincioasă cum încet, cu timpul, ne-am luat zborul din cuibul ei, după ce tot ea ne-a învățat să zburăm, să mâncăm și ne-a hrănit cu tot ce-a avut mai bun. Cea care ne cunoaște sufletul copilăros în ciuda impresiilor noastre de măreție și maturizare. Cea care ne așteaptă să revenim mereu, oricât de departe am fi de ea și de sufletul ei.

Mama e cea care ne învață că dragostea nu cere nimic și nu așteaptă nimic. Ba mai mult, e cea care ne iubește știind că nu va primi nimic în schimb. Cea care înțelege în lucrurile mărunte toate misterele vieții.

Mama – cea pentru care, cea mai mare mulțumire a vieții sale e zâmbetul nostru, indiferent cât de departe îl ducem de ea…

O povestioara cu talc despre dragostea de mama

O tânără domnişoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi grea, cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au aşezat împreună la masă, dar, că orice mamă, a văzut de îndată tristeţea din sufletul fetei şi a căutat să o liniştească.

– Mai lasă-mă în pace, mamă! Crezi că toate se pot rezolva aşa, cu una, cu două? Nici nu ştii despre ce-i vorba.

– Dar îmi poţi povesti – i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate te-aş putea ajuta…

– Cu ce să mă ajuţi, cu sfaturi? M-am săturat de atâtea întrebări şi sfaturi. Lasă-mă în pace! – A mai strigat tânăra fată şi a plecat în grabă, trântind uşa.

Spre seară, când s-a mai liniştit, când şi-a dat seama de greşeala ei, de supărarea pe care i-o pricinuise, cu siguranţă, mamei, s-a întors. Acasă, însă, şi-a găsit mama aşteptând în fotoliul din faţa ferestrei, cu capul în piept, parcă ar fi adormit.

Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei. Mama murise şi ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră: “Lasă-mă în pace!”. Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată: mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubeşte, câtă nevoie are de prezenţa ei, de sfaturile ei, de dragostea ei – dragoste de mamă.

“După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama.”

Publicitate
Alte Articole
LifeStyle
Sfaturi