Vrei sa ai bani? Iata ce nu trebuie sa faci niciodata

“Noi stim ce suntem, dar nu stim ce putem fi.” – Shakespeare Sa eviti critica este aproape imposibil, insa poti sa inveti lectiile oferite de ea, iti vom prezenta cateva sfaturi despre cum sa reactionezi la pretentiile celor din jur pentru a obtine o critica constructiva. Spune «Dа!» Atunci cand auzim o nemultumire rostita la adresa noastra, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti controlezi emotiile si sa accepti faptul ca fiecare persoana are dreptul sa-si expuna parerea. Daca o persoana a prins curaj si a spus tot ceea ce nu ii convine, inseamna ca este gata sa poarte un dialog si are o atitudine serioasa fata de tine. Aici este vorba de mai mult interes si sinceritate, decat atunci cand acea persoana tace sau te lauda. incearca sa treci de partea lui si sa fii de acord cu el. Pentru ca atunci cand o persoana isi exprima nemultumirile, el asteapta sa primeasca un raspuns – asa e natura noastra. insa atunci cand in loc de un feedback tensionat el aude un simplu „multumesc”, atunci se trezeste intr-o stare de confuzie pozitiva. Sa raspunzi cu „DA!” la o mustrare, demonstreaza ca suntem gata sa aflam ce anume s-a intamplat si sa pornim un dialog real. «insa…» Nu intotdeauna pretentiile corespund cu modul in care noi intelegem o situatie. Din acest motiv este important sa iti exprimi pozitia. insa asta trebuie sa fie o informatie obiectiva, dar nu o tentativa de justificare. Astfel interlocutorul nostru va vedea ca suntem gata sa clarificam situatia complicata. in realitate oamenii sunt gata sa accepte multe lucruri, doar daca li se explica motivele. Asta le ofera un alt punct de vedere si sa aiba in vedere si opinia noastra. Al nostru «insa» ne ajuta sa ne pastram o pozitie neutra. Chiar si recunoscand dreptul altuia de a-si exprima o nemultumire, nu suntem obligati sa suportam consecintele, daca credem ca ele nu isi au rostul. «Hai sa…» Atunci cand ascultam o parere si ti-ai expus propriul punct de vedere, este foarte important sa incercati sa luati o decizie comuna. Pentru ca o persoana sa inteleaga ca va aflati ambii de aceeasi parte a baricadei, trebuie sa vii cu propuneri clare si constructive. Daca vei raspunde la o pretentie cu „Da, insa hai sa…” atunci feedbackul negativ lucreaza in favoarea noastra si ne ajuta nu doar sa aflam multe lucruri utile, insa ne ajuta si sa corectam anumite aspecte ale muncii noastre si sa imbunatatim relatia cu alta persoana. Dreptul de a gresi Este clar ca este greu sa auzi nemultumiri la adresa ta, dar si mai greu este sa faci acest lucru sa fie cu folos pentru tine. Unele persoane considera chiar si cea mai mica observatie un motiv de a rupe relatii, iar orice parere negativa la adresa sa – o batjocura. insa cu cat omul este mai dezvoltat, cu atat mai multe pareri accepta despre sine si despre actiunile sale. El intelege ca poate sa greseasca. Recunoscandu-ne dreptul la greseala, nu pierdem energie si timp pentru a le ascunde de alte persoane. Cu cat mai putin ne este frica sa gresim, cu atat mai putin presiune simtim si cu atat mai multe sanse avem sa obtinem succes. Daca suntem deschisi oricarei critici despre noi, atunci ne largim cercul de oameni si interese, altfel spus ne oferim sansa sa mergem inainte si sa devenim mai buni. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Superstitii: Ce să nu faci niciodată dacă vrei să ai bani

Dacă crezi în superstiții și previziuni, acest articol este pentru tine.

1. Nu mânca sau bea apă dintr-o farfurie stricată sau crăpată dacă nu vrei să fii lipsit de succes, bunăstare și prosperitate – Vesela spartă e ghinion și viața se poate fisura.

Prin urmare, este mai bine să arunci blidul, dacă a apărut chiar o mică crăpătură sau i-a sărit o margină.

2. Dacă vrei ca niciun rău și nicio persoană rea să îți poată trece pragul casei tale, iar norocul să devină un oaspete frecvent – atârnă deasupra ușii de la intrare două crenguțe de soc încrucișate.

3. Dacă dorești prosperitate și noroc în tot ceea ce faci, dimineața, când ieși din pat, pune jos piciorul drept în primul rând, și apoi stângul. Și nu căuta niciodată al doilea papuc, în timp ce primul este deja încălțat. Mai întâi găsește-i pe ambii, apoi încalță-te!

4. Dacă vrei să vină norocul în casa ta, păstrează mereu o monedă Talisman a altui stat, dar numai de argint. dacă vrei să începi o nouă filă în viața ta, așteaptă luna nouă și rearanjează mobilierul din casă. Norocul nu va aștepta mult.

5. Nu lăsa niciodată pe masă bucăți de pâine nemâncată, dacă vrei să îți păstrezi fericirea. O bucată de pâine, chiar și uscată, nu se va arunca, în caz contrar, casa ta nu va avea prosperitate. Mai bine hrănește cu ele păsările, animalele.

6. Dacă succesul ți-a întors spatele, presoară sare pe toate pervazurile din casa ta.

Las-o atâta timp până când norocul nu se întoarce. După asta, ia mătura și strânge-o toată, fără să o atingi cu mâinile, pune-o într-un pachet și du-o departe de casă sau îngroap-o.

Publicitate

7. Dacă povestești cuiva despre succesul și averea ta, bate de trei ori pe ceva de lemn și scuipă de trei ori peste umărul stâng, ca să nu-l deochi.

8. În cazul în care în casa ta este o oglindă spartă, pentru a evita problemele, stropește-o cu un pic de apă și apoi îngroap-o în pământ. Dacă în cameră în care stă agățată o oglindă a stat cineva bolnav pentru o lungă perioadă de timp, sau a fost o ceartă, ori s-au întâmplat neînțelegeri, este cazul să ștergi sau stropești oglinda cu apă sfințită.

9. Nu da niciodată banii mărunți săracilor, cei primiți ca rest de la cumparat pâine sau sare – riști să cazi în sărăcie. De asemenea, nu dona ultimul mărunțiș, rămas în portmoneu.

10. Când îți cumperi un portmoneu nou, pune acolo pentru o vreme o bijuterie scumpă din aur. Va aduce o mulțime de bani și multă avere. Pune în portmoneul în care ții banii frunze de mentă și un praf de scorțișoară. Ele atrag după sine banii.

11. Dacă dorești să ai mereu bani și să nu cunoști nevoi, niciodată nu transporta banii într-un tub, nu număra banii din pușculiță și niciodată nu pune geanta pe podea.

Sursa: andreilaslau .ro

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Superstitii
Am gândul acum la dragostea de mamă, care îmi pare cea mai pură formă de iubire, exceptând dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Mama ne așteaptă dinainte să ne conceapă, dinainte să ne naștem și chiar dinainte să se nască ea însăși. Pentru că a fi mamă e scris de către Dumnezeu în ADN-ul fiecărei femei, dintotdeauna. Apoi, în timpul nașterii, o doare, se chinuie, zbiară și plânge. Iar noi ne naștem plângând pentru ea și pentru toate durerile pe care le-a suportat. Fiindcă, cumva, durerea ei ne doare și pe noi. Dar ea nu ne lasă să ne doară ceva. Chiar și atunci când noi încă nu știm ce ne doare sau ce vrem, ea știe pentru noi. Ea simte pentru noi și speră pentru noi. Ne învață cu răbdare să mergem, să întrebăm, să mulțumim, să ne rugăm, să ne ferim și mai ales să ne bucurăm. Căci zâmbetul mamei e primul semn că dragostea există și că trebuie să ne bucurăm de ea. În timpul acesta, mama, preocupată de liniștea și sănătatea noastră, uită de ea. Uită că e om, uită de ea, uită de moarte, uită de toate fricile de până atunci, fără să uite, însă, să iubească. Toate câte au fost până atunci, mama le lasă pentru noi, involuntar. Din dragostea imensă pentru părticica ruptă din ea pe care o leagănă în brațe. Acea mică speranță că tot ce a avut mai bun și mai frumos în ea va crește și îi va zâmbi cu drag înapoi. Dar nu așteaptă nimic în schimb. Nu vrea nici premii, nici răsplată, nici medalii. Totul e în sufletul ei, totul e natural și firesc, de aceea oricât de greu îi este, nimic nu o poate obosi. Nimic nu o lasă fără speranță. Încet-încet, creștem. Am învățat să mâncăm singuri, am învățat să luăm o haină în plus când e frig și începem să vedem că lumea e mai mare decât mama. Practic vorbind, căci sufletește nimic pe pământ nu e mai mare decât sufletul mamei. În drumul vieții noastre, treptat, înconjurați de prieteni, orbiți de nevoile personale, mereu în căutarea și descoperirea propriului sens, fermecați de vicii sau de faimă, de averi sau de succes, uităm de cea care n-a încetat o clipă să ne iubească. Așa uităm de mamă, cum uneori, uităm și de Dumnezeu. Mama – cea care a privit neputincioasă cum încet, cu timpul, ne-am luat zborul din cuibul ei, după ce tot ea ne-a învățat să zburăm, să mâncăm și ne-a hrănit cu tot ce-a avut mai bun. Cea care ne cunoaște sufletul copilăros în ciuda impresiilor noastre de măreție și maturizare. Cea care ne așteaptă să revenim mereu, oricât de departe am fi de ea și de sufletul ei. Mama e cea care ne învață că dragostea nu cere nimic și nu așteaptă nimic. Ba mai mult, e cea care ne iubește știind că nu va primi nimic în schimb. Cea care înțelege în lucrurile mărunte toate misterele vieții. Mama – cea pentru care, cea mai mare mulțumire a vieții sale e zâmbetul nostru, indiferent cât de departe îl ducem de ea…

O povestioara cu talc despre dragostea de mama

O tânără domnişoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi grea, cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au aşezat împreună la masă, dar, că orice mamă, a văzut de îndată tristeţea din sufletul fetei şi a căutat să o liniştească. – Mai lasă-mă în pace, mamă! Crezi că toate se pot rezolva aşa, cu una, cu două? Nici nu ştii despre ce-i vorba. – Dar îmi poţi povesti – i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate te-aş putea ajuta… – Cu ce să mă ajuţi, cu sfaturi? M-am săturat de atâtea întrebări şi sfaturi. Lasă-mă în pace! – A mai strigat tânăra fată şi a plecat în grabă, trântind uşa. Spre seară, când s-a mai liniştit, când şi-a dat seama de greşeala ei, de supărarea pe care i-o pricinuise, cu siguranţă, mamei, s-a întors. Acasă, însă, şi-a găsit mama aşteptând în fotoliul din faţa ferestrei, cu capul în piept, parcă ar fi adormit. Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei. Mama murise şi ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră: “Lasă-mă în pace!”. Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată: mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubeşte, câtă nevoie are de prezenţa ei, de sfaturile ei, de dragostea ei – dragoste de mamă. “După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama.”