Sunteți adesea nemulțumiți de partenerul dvs.? Vă certați în fiecare zi? Dacă răspunsul este „da”, atunci cu siguranță aveți motive foarte serioase pentru acest lucru – el vă acordă puțină atenție, nu vă oferă surprize și cadouri, nu câștigă suficient, împrăștie șosete și vase murdare prin casă .. Toată lumea are motivele și remarcile sale, care duc la certuri și uneori scandaluri grave.
De fapt, conflictele dintr-un cuplu au o singură cauză. Dacă reușiți să faceți față, totul devine mult mai ușor și chiar distractiv.
Aflați povestea unui bărbat care va răspunde la o mulțime de întrebări:
Tocmai ne-am căsătorit când eu și soția mea am venit la un seminar psihologic. Psihologul s-a adresat publicului și a întrebat: „Care credeți că este principalul motiv al divorțului?”
De când am mers la consiliere premaritală, m-am simțit ca un specialist în căsătorie. Așa că m-am grăbit să mă ridic și am spus: „Dragoste, bani și comunicare!” În același timp, m-am uitat la soția mea și am rânjit mulțumită. Elementar!
„Absolut nu!” Gazda a spus imediat. “Acestea sunt doar simptome ale problemei reale.”
Și apoi am primit cele mai valoroase sfaturi care mi-au schimbat viața.
Psihologul a continuat: „Căsătoria se încheie cu divorțul dintr-un singur motiv: așteptări mari”.
Am fost șocat. Pur și simplu nu mi-am putut da seama de această revelație. Am început să-mi amintesc toate cazurile de așteptări atât de mari pe care le-am întâlnit în prima lună din viața noastră împreună. Și mi-am dat seama că, de fapt, tocmai de aceea am avut nenumărate dezamăgiri și resentimente profunde în viața mea – nu doar în dragoste, în tot felul de relații.
Așteptările prea mari sunt într-adevăr o otravă care afectează toate sferele vieții – comunicarea cu colegii și partenerii, cu prietenii, cu copiii și părinții …
Și care este rezultatul?
După seminar, m-am gândit serios la asta și pentru că ador matematica, am decis să fac o ecuație.
AȘTEPTARE – REALITATE = DEZAMĂGIRE
În consecință, am jucat următorul scenariu ipotetic (dar destul de posibil).
AȘTEPTARE
Vin obosit acasă după o zi grea.
ȘI MĂ AȘTEPT:
- soția mea a pregătit deja cina;
- să ne fi pus masa să ne așezăm la cină;
- să arate perfect (machiaj și coafură);
- să fiu veselă și zâmbitoare (Pentru că este perfectă!)
În plus, fiica mea de 2 ani ar trebui să stea pe scaun și să mănânce liniștită și calmă, fără să țipe și să împrăștie mâncare peste tot. După o cină liniștită în familie, să mergem cu toții la o plimbare împreună, în timp ce „cineva” trebuie să curățe bucătăria și să ne aducă casa în stare perfectă. (Poate majordomul sau servitoarea?)
REALITATE
Vin acasă puțin mai târziu decât de obicei și nu numai că nu există cină, dar nici măcar nu este programată. Fetița țipă din tot gâtul și sugerează un fel de pe care vrea să îl mănânce.
Mă duc să-mi găsesc soția și constat că lucrează la un proiect care, pe lângă faptul că este foarte important, a ratat deja termenul limită și trebuie finalizat. La întrebarea mea: „Ce vom mânca la cină?”, Răspunde ea cu aspectul arzător al unei mame obosite și distruse.
Îl iau pe copil în brațe și mă duc în bucătărie să caut mâncare. Acolo sunt întâmpinat de haos, mormane de vase murdare și un frigider gol. În cele din urmă, privirea mea se oprește asupra unei bucăți de brânză și pâine. „Sandvișuri calde!” – aceasta este mântuirea.
Am pus copilul pe scaunul lui, ceea ce îl face să fie de nedescris de furios. Găsesc un borcan cu piure și după ce îl pun să mănânce, ea se liniștește. Temporar.
Fac sandvișuri și mâncăm. Este o dezordine completă în bucătărie. Sunt jucării împrăștiate peste tot în sufragerie, care așteaptă doar să le calci și să te aterizezi pe podea.
După cină cu sandvișurile, eu și soția mea ne prăbușim pe canapea, evitând amândoi să ne întâlnim cu ochii. Nimeni nu arată cea mai mică dorință de a începe curățarea casei.
Pot continua cu această poveste, dar cred că este clar pentru toți cum ar putea continua o astfel de seară.
Urmează dezamăgirea – diferența dintre primele două.
După cum a spus cineva, „Așteptarea este mama dezamăgirii”. Fapt.
Deci, pentru a nu cădea în această situație de inevitabilă dezamăgire, mai bine schimbăm ordinea lucrurilor și punem realitatea înaintea așteptărilor. Cu alte cuvinte, lăsați viața să urmeze cursul normal – mai întâi pentru a vedea care este realitatea și apoi pentru a forma așteptări.
S-ar spune că este mai bine să nu aveți nicio așteptare. Dar aceasta este poziția finală. Când sunt realiste, semnificative și exprimate, atunci sunt utile.
Apoi, poți vorbi cu persoana de lângă tine și dacă nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor respective, spune-i la ce te aștepți de la ea. Și de ce să nu corectăm unele dintre ele. Atunci poți să îți schimbi într-adevăr relația în bine și să obții o relație sănătoasă și armonioasă.
Deci, renunțați la așteptările ridicate (și mai ales nerealiste). Observați realitatea așa cum este. Și abia apoi formulați-vă așteptările.
Și nu uitați să îi spuneți partenerului dvs. despre ele.
