1.Traim ca si cum n-am fi muritori iar atunci cand murim ne dam seama ca am uitat sa traim.
2. Uitam sa pretuim timpul care ni s-a dat alaturi de cei dragi ca si cum ar fi nesfarsit.
3. Banii n-aduc fericirea (stiu ca e banal, dar cati oare urmam acest sfat?).
4. Goana continua dupa fericire s-ar putea sa fie chiar motivul pentru care nu reusim sa fim fericiti.
5. Tot ce conteaza si a contat vreodata se intampla AICI si ACUM.
6. Atunci cand incerci sa-i faci pe toti celilalti fericiti te pierzi pe tine insuti.
7. Perfectionismul e autoflagelare.
8. Uitam cat de mult conteaza cuvintele intr-o lume in care nimeni nu poate citi ganduri.
9. Mai importanta decat ceea ce ni se intampla in viata este reactia noastra la ceea ce s-a intaplat.
10. Traim ca si cum viata noastra ar fi o poveste scrisa de un autor necunoscut.
10 obiceiuri care te impiedica sa fii fericit
1. Acuzi pe altii
2.Gasesti scuze
3. Simti mereu nevoia sa te justifici
4. Te plangi de tot ce ti se intampla in viata, chiar si de cele mai mici amanunte
5. Te victimizezi
6. Esti sceptic pana la incapatanare
7. Iti plangi de mila
8. Pui pret mai mult pe ceea ce cred altii decat pe ceea ce crezi tu
9. Lasi lucrurile pe mai tarziu (uneori chiar pe niciodata)
10. Renunti prea usor
Baza oricărei încercări de auto-transformare este conștientizarea mereu crescândă a realității, împreună cu pierderea iluziilor.”
Erich Fromm
De ceva vreme, mă bântuie tot mai des sentimentul că trăim într-o lume rea, în care aproape totul este corupt și lipsit de sens. În spatele tuturor lucrurilor și fenomenelor cu care vin în contact descopăr interese ale unora și altora, care numai binele nu ni-l vor.
Orice știre pe care o citesc, orice lucru pe care vreau să-l cumpăr, orice mâncare care îmi face cu ochiul – toate vin la pachet cu conștientizări din gama lui ”nimic nu este ceea ce pare a fi”, astfel încât ajung să cred tot mai des că nu există colțișor sub soare care să nu fi fost atins de germenii distrugerii.
Mai mult, la o analiză atentă, constat că lumea nu a fost nicicând un loc prietenos, că minciuna și răutatea au fost ingredientele principale ale istoriei și că da, poate că astăzi trăim o criză fără precedent, dar nici cu înaintașii noștri nu mi-e rușine.
Toți se văitau, care mai de care, că ”așa ceva nu se mai poate”, că ”niciodată omenirea nu a ajuns la un grad atât de înaintat de decădere” și, cu toate acestea, lumea a continuat să decadă, iar faptele atestă că mereu se poate și mai rău.
Însă, în pofida acestor observații de bun simț, în lume continuă să existe oameni care nu și-au pierdut speranța, care descoperă progrese acolo unde alții văd numai putregai, care mai au resurse pentru a fi fericiți.
Care să fie secretul lor?
Unii chiar nu-și dau seama. De regulă, oamenii foarte tineri, care nu au dat piept cu vicisitudinile vieții, consideră în mod natural că viața e frumoasă. Ei sunt plini de energie și avânt și cred că pot schimba lumea. Unii dintre ei reușesc, măcar pe bucățica lor. Pentru marea majoritate însă, vine o vreme când își pun problema așa cum v-am spus-o la început și, negăsind nicio speranță, se resemnează și se acresc.
Nu vreau să cred că asta e singura cale. De altfel, nici nu e calea reală. Dezamăgirea presupune să te fi amăgit mai întâi. Dar ce ne rămâne după?
Frumusețea care vine din interior. Fericirea care vine pe calea alegerii. Dezvoltarea a ceea ce găsim în noi înșine. A trăi lucid. A face încă un bine, unul mic, cu speranța că undeva, acolo sus, Cineva veghează.
Cred că Adevăratul Bine nu se opune cu răul, cred că binele care se opune cu răul alege calea cea mai grea pentru a-l învinge. Adevăratul Bine este mai presus de orice pereche de contrarii și ține de un rost superior care ne scapă, deocamdată.
Lumea în care trăim are caracteristicile despre care am vorbit. Dacă am fi fost mai buni, am fi trăit în altă parte. Fiecare dintre noi are exact ceea ce merită. Asta nu înseamnă că nu avem puterea de a schimba ceva, chiar dimpotrivă.
Însă singura transformare față de care putem fi siguri este a noastră înșine. Eșecul repetat al tuturor orânduirilor prin care omenirea a trecut până acum, chiar dacă fiecare se baza pe o ideologie plină de bune intenții, dovedește un singur lucru: nu lumea din afară trebuie să se schimbe pentru ca să avem o viață mai bună, ci cea din noi înșine.
Câtă vreme natura umană va fi dominată de lăcomie și egoism, oricâte eforturi am face, tot vom fi orbiți de putere odată ajunși în vârf.
Câtă vreme nu ne vom lăsa ghidați de legile universului, ne vom lovi mereu și mereu de limitele intereselor noastre meschine.
Până când nu vom înțelege că nu noi inventăm aceste legi, ci doar le descoperim, până când nu vom învăța să le utilizăm în mod sănătos în folosul nostru, vom ajunge mereu în același punct, neputincioși și bolnavi.
Însă cei care pot să facă toate acestea, cei care renunță la tot ceea ce este mic și impur în ei înșiși, cei care aleg să se alinieze cu Universul, reușesc să-și creeze raiul pe pământ. Și, cu cât mai mulți vom înțelege aceasta, cu atât mai frumoasă lumea noastră va fi.
Îndrăznesc să sper că așa ceva nu e imposibil, de-aia vă spun și vouă, să vă reamintesc 🙂
