Trei invataturi intelepte din cultura budista care te vor ajuta sa vezi altfel viata!

Alegerile pe care le facem ne afectează stările de dispoziţie şi modul în care ne vedem pe noi înşine. Ele influenţează calitatea relaţiilor cu noi înşine, cu ceilalţi şi cu lumea. Fiecare acţiune determină apariţia unei reacţii de aceeaşi amplitudine, dar de semn opus; aceasta este legea cauzei şi a efectului. Nici o acţiune nu trece neobservată. Putem să ne păcălim, spunându-ne că acţiunile noastre nu au nici o importanţă – în special dacă ştim că nimeni nu ne vede. Dar toate alegerile noastre au o influenţă asupra viitorului. Dacă ne uităm la oamenii care au făcut ceva important la nivel mondial, vedem că toţi au adoptat soluţii pline de curaj. Vedem că ei au luat acele decizii cu claritate, certitudine şi hotărâre. S-au educat în a lua decizii care nu erau întotdeauna uşor de luat. Acţiunile le-au alimentat forţa vitală, ţelurile propuse şi visurile. De fiecare dată când luăm o decizie care nu este în concordanţă cu dorinţele inimii noastre, nu numai că ne îndepărtăm de ceea ce spunem că dorim de la viaţă, dar ne şi blocăm forţa vitală -acea forţă interioară, unică, ce ne ţine în viaţă din punct de vedere spiritual şi fizic. Atunci când punem întrebările potrivite şi facem alegerile potrivite, ne alimentăm forţa vitală. Toţi avem o flacără internă care este păstrătoarea forţei noastre vitale. Fiecare alegere pe care o facem, ori aduce mai multă forţă, întărind, aprinzând şi hrănindu-ne flacăra, ori diminuează această forţă, micşorând intensitatea flăcării şi reducându-i puterea. Atunci când focul interior este viu, ne simţim puternici şi încrezători. Avem puterea şi curajul de a spune adevărul, ca şi umilinţa de a cere ce ne trebuie. O flacără sănătoasă ne umple minţile cu imagini clare şi cu inspiraţie şi ne oferă tăria de a ţine cont de visele noastre şi de a le urma. Atunci când ne alimentăm focul din interior, putem vedea cu foarte mare claritate şi putem acţiona fără să ne abatem din drum. O flacără puternică ne împinge spre stări de conştiinţă mai înalte, acolo unde sălăşluiesc iubirea de sine şi libertatea emoţională; însă atunci când flăcările sunt mici, suntem vulnerabili, firavi şi slabi. Suntem temători, susceptibili şi îngrijoraţi şi ne îndoim de propriile noastre puteri. Atunci când flăcările nu au fost îngrijite şi hrănite, căutăm cu disperare împlinire în lucrurile din exteriorul nostru; încetăm să mai comunicăm cu ceilalţi, fiindu-ne teamă că nu merităm să fim iubiţi şi fericiţi. Atunci când flăcările noastre sunt slabe, nu avem un sistem defensiv apt să lupte cu boala, îndoiala, grija, lipsa de apreciere faţă de propria persoană, dependenţa sau critica. Atunci când flacăra noastră este mică aşteptăm ca alţii să ne alimenteze focul, pentru că noi nu am făcut-o. Un foc mic este slab şi cade pradă dialogurilor negative continue, care se infiltrează în minţile noastre. Este important de ştiut faptul că starea şi intensitatea focului nostru îi afectează şi pe cei din jur. O flacără mică provoacă îngrijorarea celorlalţi, în acelaşi mod în care ne-am simţi obligaţi să avem grijă de un foc care e pe cale să se stingă. O flacără interioară intermitentă ne impune să căutăm modalităţi pentru a o înteţi şi a o revitaliza. Putem să lăsăm nesupravegheat un foc care de-abia mai pâlpâie? Putem să-l ignorăm mai mult de câteva minute? Nu, dacă vrem să-l menţinem aprins. Un foc cu izbucniri intermitente riscă să se stingă, în timp ce o flacără sănătoasă se înalţă spre cer, arde strălucitor şi deţine suficientă putere pentru a rămâne aprinsă, chiar şi atunci când vântul bate în rafale. Flăcările noastre sunt esenţa noastră. Atunci când sunt bine alimentate, ele menţin intensitatea focului. Dar flăcările noastre interioare trebuie îngrijite şi protejate. Trebuie să le onorăm, să avem grijă de ele şi să le hrănim, pentru a le păstra forţa. Sarcina noastră este de a proteja aceste flăcări, ştiind că ele sunt forţa noastră vitală, spiritul nostru şi păstrătoarele divinităţii noastre. Acum o să vă spun ceva care o să vă trezească la realitate: alegerile ne influenţează comportamentul şi acţiunile. Fiecare alegere, ori pune lemne pe focul nostru interior, ori îl stropeşte cu apă, diminuându-i astfel forţele. Dacă vrem să strălucim în toată lumina noastră, dacă vrem să ne exprimăm în mod autentic şi dorim ca forţa să ne propulseze scopurile în lume, sarcina primordială trebuie să fie aceea de a ne menţine focul interior – forţa noastră vitală – cât mai puternic. lată câteva exemple de alegeri care vă micşorează lumina şi apoi câteva exemple de alegeri care vă înteţesc focul. Alegeri care vă micşorează lumina – Să staţi în preajma unor persoane care vă critică şi nu vă pot vedea măreţia – Toate acţiunile pe care le faceţi pentru că „ar trebui să” – Toate acţiunile pe care le faceţi pentru că „trebuie să” – Tot ceea ce facem pentru că percepem o obligaţie – încercarea de a fi „drăguţi” cu ceilalţi – încercarea de a obţine aprobarea celorlalţi – Lipsa de comunicare – Să te minţi pe tine însuţi – Bârfa – Lipsa de punctualitate – Nepăsarea faţă de sentimentele celorlalţi – Actul de a vă compara cu alţii – Judecarea propriei persoane – Judecarea celorlalţi – Să nu vă bucuraţi de ceea ce aveţi – Să aşteptaţi ca ceilalţi să vă facă fericiţi – Să trăiţi cu teamă – Să nu aspiraţi către succes – Să vă gândiţi că alţii sunt mai buni decât voi – Să renunţaţi la puterea voastră în favoarea altora – Să vă ignoraţi dorinţele cele mai profunde – Să cheltuiţi peste posibilităţi – Să mâncaţi mult – Să fiţi prea indulgenţi cu voi înşivă – Să vă pierdeţi timpul – Să nu acceptaţi complimentele care vi se fac – Să încercaţi să păreţi ceea ce nu sunteţi – Să nu vă impuneţi prin stabilirea de limite clare – Să nu aveţi suficient timp pe care să-l petreceţi singur cu voi înşivă – Să nu vă manifestaţi iubirea pentru familia voastră – Să nu vă recunoaşteţi meritele – Să vă obosiţi până la epuizare – Să nu vă ascultaţi vocea interioară Alegeri care vă cresc lumina – Să vă rezervaţi timp pentru propria persoană – Să petreceţi timp cu cei pe care îi iubiţi – Să vă observaţi reuşitele – Să vă odihniţi – Să vă distraţi – Să vă jucaţi – Să faceţi exerciţii fizice – Să mâncaţi bine – Să vă cheltuiţi banii într-un mod înţelept – Să faceţi planuri de viitor – Să staţi în preajma oamenilor care vă oferă inspiraţie – Să vă rezervaţi timp pentru a vă hrăni spiritual – Să acţionaţi în interesul vostru şi al comunităţii – Să vă apreciaţi ca persoană – Să fiţi cinstit cu voi înşivă şi cu ceilalţi – Să vă respectaţi cuvântul – Să vă plătiţi facturile la timp – Să daţi dovadă de compasiune – Să fiţi apropiat de cei pe care îi iubiti – Să faceţi dragoste – Să faceţi opere de caritate – Să le spuneţi celorlalţi ce mult înseamnă ei pentru voi – Să faceţi ce vă place – Să perseveraţi în a vă împlini visele – Să faceţi alegeri care să corespundă cu ţelurile voastre – Să dansaţi – Să iertaţi – Să vă asumaţi responsabilitatea – Să căutaţi ceea ce este bun – Să căutaţi ceea ce este corect – Să vă faceţi treaba bine – Să fiţi aproape de copiii voştri – Să ţineţi la partenerul vostru – Să-i ascultaţi pe ceilalţi din inimă – Să primiţi dragostea ce vi se oferă – Să oferiţi putere celor din jurul vostru – Să permiteţi celorlalţi să colaboreze cu voi – Să creaţi un sistem de sprijin puternic – Să spuneţi adevărul – Să învăţaţi să spuneţi nu, atunci când este cazul De fiecare dată când alunecăm în subconştient şi uităm dorinţele cele mai profunde, intrăm într-o transă automată, căzând înapoi în programele şi tiparele din trecut. Această transă este ca şi cum ai merge pe pilot automat: nu e nevoie de nici un efort, sau de gândire. Este transa negării. Această transă ne şopteşte la ureche: „Nu contează. Doar de data asta mai procedez aşa; încep de mâine. De fapt, nu vreau asta cu adevărat. E în regulă, nimeni nu va şti.” Vocea acestei transe ne încurajează să o luăm pe calea cea mai uşoară. „Nici o grijă!”, ne spune ea, pe măsură ce ne îndepărtăm de la calea visurilor noastre şi ne întoarcem pe calea trecutului, ce ne poartă paşii în cerc. Transa negării ne poartă de la un moment la altul, de la o zi la alta şi de la un an la altul – în timp ce visele şi vieţile ni se transformă în nişte scuze repetitive, pe drumul nostru spre niciunde. Când acţionăm în mod automat, nu reuşim să vedem consecinţele propriilor comportamente. Mergem orbeşte şi nu luăm niciodată în considerare planul pe termen lung al vieţii noastre. Nu ne examinăm motivele şi nici nu încercăm sa înţelegem ce ne influenţează alegerile. Acţiunile noastre sunt, de fapt, reacţii – alegeri care se bazează pe senzaţia de moment, fără a lua în considerare impactul lor asupra viitorului. In fiecare moment suntem îndrumaţi de una dintre cele două hărţi existente: una a perspectivei, care reprezintă planul pregătit cu grijă pentru viitor, sau o hartă a automatisme-lor, trasată de trecut. Alegerile făcute în conformitate cu harta automatismelor – programele repetitive, automate – nu ne hrănesc focul şi nici nu ne aduc mai aproape de visele noastre. Şi chiar dacă ni se par bune, acest lucru se întâmplă doar pentru că ne sunt familiare. Atunci când facem alegeri în mod inconştient, putem fi siguri că nu suntem prezenţi aici şi acum. Când acţionăm în mod inconştient, apare riscul să cădem pradă impulsurilor noastre inferioare. Fără să ne dăm seama, ne predăm vieţile hărţii automatismelor, care reprezintă trecutul nostru şi tot ce cuprinde acesta – şi, în câteva secunde, ne trezim că mergem exact în direcţia opusă destinaţiei la care dorim să ajungem. Suntem pe pilot automat – recreăm trecutul, ca sclavi ai dependenţelor, poftelor şi nevoilor noastre nesatisfăcute. „Vreau îngheţată.” „Tabloul acesta ar arăta minunat la mine în sufragerie.” „O să încep programul de exerciţii fizice, mâine.” „Data viitoare voi fi mai hotărât.” Dacă faceţi o listă a tuturor alegerilor din trecut, într-un domeniu al vieţii în care nu aţi obţinut rezultatele sperate, veţi constata fără îndoială că aţi stat adormiţi la volan. Fără să vă daţi seama, aţi apăsat pe butonul pe care scrie: PILOT AUTOMAT. NU ESTE NEVOIE SA FIŢI ATENŢI. Aţi uitat că viitorul depinde de alegerile pe care le faceţi astăzi. Şi, în loc să vă opriţi şi să vă folosiţi de harta de perspectivă pentru a fi siguri că alegerile pe care le faceţi vă vor purta în direcţia dorită, faceţi ce vi se pare mai uşor în acel moment. Debbie Ford Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Uneori, se pare ca viata este nedreapta, iar fiecare incercare de a face lucrurile sa mearga mai bine te face sa te misti in cerc.

Asadar, opreste-te, respira adanc si curata-ti mintea, pentru ca doar asa poti distinge binele de rau.

Pentru a avea mintea luminata si pentru a lua cele mai bune decizii, exista 3 elemente puternice ale filozofiei budiste cunoscute drept “Adevaruri Nobile”, impreuna cu sfaturile pe care le poti adapta in functie de fiecare zi in parte.

DUKKHA: Viata este dureroasa si poate provoca suferinta

Multi oameni ar putea spune ca budismul este pesimist sau negativ. Asta pentru ca unul dintre Adevarurile Nobile este tradus “Viata este suferinta”. De fapt, ceea ce vrea sa ne transmita aceasta sintagma este ca nu facem decat sa atragem mai mult rau in vietile noastre prin incercarea de a evita sau de a suprima emotiile dificile.

Da, vietile noastre sunt presarate cu sentimente neplacute: pierderi, tristete, obosala, plictiseala, anxietate, dar daca ne atasam sau ne legam de asteptari, lucruri materiale si pricipii, nu facem decat sa inrautatim lucrurile si sa apara frustrarea, dezamagirea sau alte forme de durere. Asadar, in loc sa ne temem de lucrurile carora le cautam rezolvare, putem pur si simplu sa ne recunoastem suferinta.

» Cum putem folosi aceasta credinta zi de zi:

Incearca sa nu te agati de ideea ca suferi. Accepta faptul ca moartea, imbatranirea, boala, suferinta si pierderea fac parte din viata ta. Experimenteaza acceptarea impotriva certurilor. Inceteaza sa te mai atasezi de ideea ca ar trebui sa fie usor si nedureros, atat emotional, cat si psihic.

Aceasta este o neintelegere creata de moda, frumusete si industria farmaceutica. Boala, despartirea, pierderea, dezamagirea si frustrarea sunt parti ale vietii care pot fi atenuate experimentand “non-atasamentul”. Incearca sa imbratisezi imperfectiunea, sa nu mai crezi ca lucrurile in viata trebuie sa se intample intr-un anume fel. Deschide-ti inima la incertitudini!

ANITYA: Viata este intr-un continuu flux

Anitya sau “impermanenta” inseamna ca viata este cunoscuta ca un continuu flux. Nu vom putea accesa niciodata un moment ce a trecut si nici nu il putem replica. Pe masura ce zilele trec, celulele noastre sunt diferite, gandurile ni se dezvolta, temperatura si calitatea aerului se schimba. Tot ce avem in jur se schimba permanent.

Publicitate

Cand te simti incomod, conceptul de impermanenta poate fi, paradoxal, mangaietor. Cu alte cuvinte: daca nimic nu este permanent, stim ca durerea va trece. Dar atunci cand asteptam bucuria, ideea de impermanenta poate induce sau provoca o frica incredibila.

Daca acceptam ideea de impermanenta, ne putem simti cu adevarat liberi. In vest, la aproximativ 100 de ani de cand Buddha si-a exprimat aceasta idee, filozoful grec Heraclitus a subliniat inca o data acest lucru spunand: “Nu poti calca niciodata in acelasi rau de doua ori.” Tot ceea ce avem este prezentul!

» Cum putem folosi asta in viata de zi cu zi:

Celebreaza ideea de schimbare. Accepta faptul ca totul se afla in continua schimbare. Este uimitor numai daca te gandesti la asta. Chiar daca ideea de impermanenta ar putea parea infricosatoare, aceasta ne ajuta sa apreciem tot ceea ce suntem sau experimentam in prezent: relatiile, corpul, starea de spirit, sanatatea, vremea, pantofii preferati, locurile de munca, tineretea, mintea pe care o avem. Asadar, savureaza fiecare moment si tine minte ca totul va trece la un moment dat.

ANATMA: Sinele este in continua schimbare

Budismul pretinde ca nu exista un “sine” stabil. In linie cu Anitya, celulele noastre, memoria, gandurile si povestile noastre, toate ne construiesc identitatea, motiv pentru care sinele se schimba in timp.

Desigur, cu totii avem personalitati, avem nume si locuri de munca si alte titluri cu care ne identificam, pentru a fi noi.

Totusi, ideea unui sine constant este o alta poveste pe care cultura budista ne-o spune. Este o poveste pe care noi o putem schimba, astfel incat trebuie sa acceptam ideea ca fiecare dintre noi ne putem schimba in orice moment si in orice loc. Asa cum spune invatatorul Thich Nhat Hanh: “Multumita impermanentei, totul este posibil.”

» Cum putem folosi acest lucru in viata de zi cu zi:

In loc sa ne concentram pe gasirea sinelui, ar trebui sa ne concentram pe crearea unui sine pe care ni-l dorim. Este posibil ca fiecare dintre noi sa fim si sa ne simtim diferit azi fata de ieri. Daca esti deprimata astazi, nu inseamna ca trebuie sa fii la fel pentru totdeauna. Ii putem ierta pe ceilalti si ne putem ierta pe noi.

Odata ce vom da drumul ideii sinelui constant, ne putem odihni si ne putem simti confortabil in prezent. In fiecare moment, fiecare dintre noi suntem NOI.

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
De ce nu faci ceva? Scrie, iubeste-te, traieste! Lasa praful de pe mobila si mutatul ei si traieste. Traieste pe interior, cu lumina aprinsa. Nu incerca sa-ti hranesti sufletul cu resturile altora, dar nici sa pui in farfuria ego-ului tau asa-zise delicatese: frici, angoase, antipatia fata de tine, obisnuinte emotionale daunatoare. Ce ai de gand sa faci cu sinele tau? L-ai tavalit suficient. Acum a venit vremea sa-l speli pe picioare si sa-l incalti. Ofera-ti bucurii marunte, zambetele tale in oglinda, talentul tau, increderea in tine si-n consecinta in oameni, rasul cu pofta, emotia marii la mal. Nu-l mai lua la misto de fiecare data, de parca ai vrea sa-l faci de rusine, doar pentru ca el e sensibil si atat de deschis catre iubire. Iubirea nu e o buba. Iubirea e viata insasi, traita, nu simulata. Recapituleaza din aprilie pana acum comportamentul tau fata de mine si ai sa realizezi cum vad ochii tai iubirea: glume, pentru ca ti-e teama sa o iei in serios, convingerea ca nu o meriti, iar tu, nestiind cum e sa meriti, te sperie, sintagme precum „bre”, o persiflare practic a ceea ce ai putea sa simti… In schimb, ai facut vesnica „sarbatoare” din renuntarile tale la tine. Ani de zile de repetitii triste, de neputinte exprimate zi de zi (eu nu pot, mie nu-mi iese, universul comploteaza, eu nu merit, asa mi-e soarta, altfel nu stiu, altfel nu pot, nu dorm, nu mananc, n-am timp…) ti le repeti zi de zi… Iti dai peste suflet, sunt convinsa fara sa-ti propui asta constient (dar ai hranit atat de bine ego-ul pe parcursul anilor ca el e dominantul tau). Vrei sa iesi. Asa mi-ai spus. Strigi ca nu mai poti si ca ai vrea sa schimbi ceva in viata ta. Siiii, mai departe? Mai departe?? Cand intri in actiune?? Cand ai de gand sa faci cel mai mic pas in directia usii? Tin o mana intinsa catre tine de luni de zile, iar tu o privesti cu ochii mari, speriati. Mana mea e prelungirea iubirii si poate Mesagerul. Ti-am promis ca te voi ajuta cu ce pot, cu ce stiu. Doar sa vrei. Sa vrei, sa-ti propui obiective si sa actionezi. Scutura-te de toate neputintele alea pe care le tii cu tine de-o viata! Exista, la modul concret, lucruri care se pot face, pentru ca mintea ta, inchisa si impotriva ta, sa poata fi deschisa si „bombardata” cu ganduri care sa nasca alte sinapse, ale legaturi, alte emotii, alte trairi efective. Foarte des te plangi de ceva. Ei bine, acest mecanism al gandirii nu faci decat sa-l tii functional si apoi spui ca iata, esti pe cale sa innebunesti. Premisa este la tine. Gandul este totul. Ce gandesti, conform teoriei universului, asta primesti. Din acest mecanism este necesar sa iesi. Cum? Practicand alte ganduri. Cu mecanismele de acum, adica programele pe care le detii (fie cele genetice, fie cele invatate), nu ai cum sa rezolvi provocarile. Cu asta te-ai lamurit in toti acesti ani ai vietii tale. Dimpotriva, folosind aceleasi programe emotionale, cercul in care ai intrat s-a inchis. Aici nu este o chestiune doar de vointa (vreau sa fac), trebuie sa ai la indemina si tehnicile (iar astea se gasesc in carti, in seminarii, la oamenii care apar in viata ta si-n ochii Lui Dumnezeu): cum sa transformi niste programele mentale deja existente si toxice in programe noi, sanatoase, retele neuronale noi, ganduri noi, pe baza carora viata ta sa se desfasoare armonios. Poti schimba acel „nu stiu, nu pot, nu-mi iese, asa sunt eu” in „stiu, pot, acum sunt Eu si mi-e foarte bine”. Timpul e o pretioasa resursa a ta. Nu-l mai cheltui-n defavoarea ta.