,,Nu fi robul trecutului tău, scufundă-te în mări adânci și înoată mai departe, și te vei întoarce cu o nouă senzație de demnitate proprie, cu o nouă putere și cu o experiență avansată care te va face să uiți de trecut.” – Ralph Waldo Emerson.
Vi s-a întâmplat vreodată să lăsați trecutul să vă afecteze prezentul? Oricât de mult ați încerca să treceți peste, pur și simplu stați cu gândul la ceea ce ați fi putut schimba. De ce?
Dacă nu procesăm durerea sau rănile trecutului, ele se strecoară la noi atunci când ne așteptăm cel mai puțin. În mod normal, nu ne așteptăm să se întâmple din nou, pentru că ceea ce s-a întâmplat ar trebui să rămână în trecut. Nu-i așa? Dar acest lucru nu este întotdeauna valabil în ceea ce privește rănile și cicatricile noastre emoționale.
Nu trebuie să ne temem de trecut, deoarece acesta ne poate oferi lecții și învățături. Trecutul poate pătrunde în prezent și poate să-l invadeze cu amintiri neplăcute pentru a trage un semnal de alarmă.
Un semnal de alarmă ca să nu mai repetăm aceleași greșeli. Nu există nimic rău în trecut, în afară de faptul că poate că nu am înțeles în totalitate lecția primită.
Dacă o experiență nu este permisă sau integrată în conștiința noastră, ea va rămâne blocată și va captura atenția noastră într-o varietate de moduri. Acestea pot fi amintiri, schimbări de dispoziție, durere în corp sau vise.
Ați pățit vreodată ceva asemănător? Dacă da, cum ați reacționat? Ați devenit obsedat de acest lucru sau l-ați ignorat? Dacă nu îl puteți ignora, nu veți termina niciodată cu trecutul vostru.
,,Dacă sunteți deprimați, înseamnă că trăiți în trecut. Dacă sunteți îngrijorați, înseamnă că trăiți în viitor. Dacă sunteți liniștiți, înseamnă că trăiți în prezent.” – Lao Tzu.
Oricum, trecutul nu ne părăsește niciodată până când nu învățăm lecțiile pe care a vrut să ni le transmită. Intră în viața noastră pentru a ne atrage atenția, pentru a ne aminti de greșelile pe care le-am făcut.
Dar trecutul este un prieten, nu un dușman. Îl compar cu un copil mofturos pe care îl ignorăm, dar care vrea să atragă atenția. În cele din urmă, copilul va face o criză de nervi, pentru că nu înțelege conceptul de “mai târziu”. Vrea să primească atenția noastră acum.
Sunt sigur că, dacă aveți copii mici, veți recunoaște acest tip de comportament. Am o nepoată mică și, indiferent ce fac și cât de important este acel lucru, trebuie să opresc totul și să-i acord întreaga mea atenție.
Asta este ceea ce ne cere trecutul nostru: să-i acordăm atenție și să integrăm emoțiile noastre, astfel încât să le putem transforma. În caz contrar, ele devin tot mai intense, pentru că nu ne-am făcut timp să le ascultăm.
Emoțiile nevindecate sunt ca rănile dureroase care necesită tratament de specialitate, pentru că le-am ignorat atât de mult timp. Neglijarea trecutului nu este în interesul nostru.
Pot înțelege de ce oamenii vor să lase trecutul în urmă, mai ales experiențele negative. Cu toate acestea, dacă nu reușim să ne împăcăm cu el, va continua să ne bântuie la nesfârșit, dar la un moment dat s-ar putea să nu mai avem puterea să ne confruntăm cu el.
Având în vedere acest lucru, gândiți-vă la una sau mai multe probleme din trecutul vostru care vă provoacă durere. Scrieți trăirile și emoțiile voastre legate de acestea. Ce încearcă să vă transmită această experiență?
Dacă nu vă vine nimic în minte, faceți o asociație liberă și scrieți primul lucru care vă vine în minte. Dacă urmați pista, veți descoperi o serie de indicii care vă vor conduce spre răspuns.
În al doilea rând, cum vă puteți împăca cu aceste emoții sau trăiri? Cum le puteți transforma și vindeca? Este nevoie să iertați o altă persoană sau, poate, pe voi înșivă? Este nevoie să vedeți adevărul despre situație, pentru că nu conștientizați exact ceea ce s-a întâmplat?
În cele din urmă, ceea ce nu confruntăm și nu integrăm în conștientizare își va găsi calea în prezent și în viitor. Nu vom termina niciodată cu trecutul nostru, iar trecutul nostru nu va termina niciodată cu noi până când nu vom putea privi înapoi la el cu o minte deschisă, cu iubire și compasiune.
