Termenul „stres” a fost introdus de omul de știință canadian Hans Selye, împrumutându-l din subiectul ingineresc al rezistenței materiale. Stresul este o presiune, un stres cauzat de influența mediului asupra unui obiect și indică oboseala materialului cauzată de acest stres. De atunci, cuvântul „stres” a devenit internațional și înseamnă starea psihofizică a omului. S-a încercat mult timp să se definească „stresul”, dar un lucru este sigur, că „stresul” este opusul odihnei.
Deci, ce este stresul?
Stresul este răspunsul corpului la schimbările din mediul înconjurător pentru care corpul nu era pregătit.
Stresul este necesar. El învață corpul să se adapteze la situații noi, adesea extreme, ajută la supraviețuire, mobilizează forțe, și îmbogățește cu experiențe noi.
Hans Selye a menționat că stresul provoacă 3 reacții ale corpului:
1. Mobilizarea tuturor rezervelor psihicului. Corpul se răzvrătește împotriva emoțiilor negative.
2. Dependență, adică rezistență la stres.
3. Epuizarea nervoasă și fizică, care provoacă o slăbire bruscă a întregului organism.
Vasele noastre de sânge răspund la stres, în primul rând, pereții lor se îngustează, iar spasmele vasculare în momentul tensiunii nervoase severe pot duce la o creștere bruscă a tensiunii arteriale, disfuncție cardiacă și chiar stop cardiac.
De exemplu, ulcerul gastric sau duodenal este cauzat de tensiunea întregului corp, care provoacă vasospasm în pereții stomacului și tulburări circulatorii locale ale membranei mucoase. Rezistența sa la secreția crescută de suc gastric și aciditatea ridicată scade. Sucul gastric corodează membrana mucoasă, deci apare un ulcer.
Sub influența oricărui stres, creierul secretă hormonul stresului în sânge , care, atunci când este expus la termen lung, duce la perturbări ale:
- Inimii (tahicardie, creșterea tensiunii, accident vascular cerebral, atac de cord)
- Stomacului
- Vezica biliară, ficat
- Tract digestiv (ulcere gastrice, ulcere duodenale, indigestie, iritații ale colonului)
- Glandele suprarenale (adrenalină)
- Rinichi
- Piele (eczeme, urticarie, psoriazis, acnee)
Stresul prelungit reduce rezistența organismului la boli. Sistemul imunitar, care este responsabil pentru mobilizarea apărării organismului, se slăbește. Numărul de limfocite necesare pentru combaterea bacteriilor, virusurilor și tumorilor din sânge scade.
Riscul de boli și chiar de moarte crește. Cea mai periculoasă slăbire a sistemului imunitar se găsește la persoanele care suferă stres sever din cauza morții rudelor. Consecințele emoționale ale stresului – anxietate, tulburări de somn, pierderi de memorie, scăderea capacității de concentrare. În cazurile severe, se dezvoltă depresie.
Ceea ce mâncăm și bem este crucial pentru rezistența organismului, adică afectează rezistența la stres.
Vitamina B1 – neutralizează dezechilibrul emoțional. Conținută în drojdie, cereale și pâine neagră, este distrusă de alcool, pâine albă și cafea.
Vitamina B5 – ajută la depășirea oboselii cauzate de tensiunea nervoasă. Are un efect calmant asupra glandelor suprarenale, prevenind eliberarea excesivă de adrenalină în sânge ca urmare a stresului.
Vitamina B6 – ameliorează manifestările externe ale stresului. Se utilizează cu medicamente care conțin magneziu.
Vitamina C reduce nervozitatea și tensiunea.
În plus, starea de tensiune emoțională este „absorbită” de crom, zinc, litiu și magneziu.
Medicina consideră stresul un fenomen fiziologic, seamănă cu un spasm al vaselor de sânge – simțim o bătaie bruscă a inimii, nod în gât, gât uscat, tensiune. Când stresul depășește limitele acceptabile, te poți îmbolnăvi grav.
Somnul este deranjat, memoria se slăbește, toate bolile se activează în organismul epuizat. Organizația Mondială a Sănătății numește stresul drept boala secolului. Nu poate fi complet evitat, dar impactul negativ poate fi minimizat.
Este important să ne amintim că tot ceea ce simte sufletul, corpul suferă. Fiecare sentiment se reflectă în corpul nostru:
- Avem pielea de găină dacă trebuie să trecem prin ceva care ne îngrijorează.
- O idee simplă de acțiune intensă duce la creșterea tensiunii arteriale și a tensiunii, deși nu există acțiune fizică.
- O veste proastă se reflectă în stomac – nu mai putem digera.
- Când ne supărăm afectăm bilă.
- Inima bate de bucurie până la gât sau cade de frică în călcâie.
Nu există suficiente dovezi dacă:
- Ne înroșim de jenă.
- Plângem de tristețe.
- Triumfăm de bucurie.
- Devenim palizi de frică.
Toată lumea este 100% responsabilă pentru acțiunile și gândurile sale. Fiecare dintre gândurile noastre ne creează viitorul. Anticii au spus: „Uită-te la viața ta și îți vei vedea gândurile”. Tot ceea ce ne gândim provoacă o reacție fizică în corpul nostru.
Gândul are un efect activ asupra corpului în prezent, inclusiv reacții chimice și musculare. Amintirile bune duc la eliberarea de endorfine de către hormonii glandelor endocrine, care creează senzații plăcute și gânduri rele – la eliberarea de toxine.