Întrucât Pământul seamănă mai mult cu un cartof decât cu o bilă, se leagănă pe axa sa. Cercetătorii au aflat ce rol joacă distribuția maselor de apă în acest sens.
Faptul că Pământul nu este plat este cunoscut de mult timp. Cu toate acestea, planeta nu este o minge perfectă, așa cum cred mulți. Are mai degrabă forma unui cartof, care se rotește pe axa sa și se leagănă în același timp. Motivele acestui fapt stau în distribuția inegală a masei Pământului, a elasticității și, prin urmare, a susceptibilității sale la mișcările masei.
Mișcările tectonice și modificările din interiorul pământului sunt cauza, un alt motiv este influența sistemului climatic. Modificările vânturilor atmosferice și ale curenților oceanici, precum și scăderile de presiune din ocean, țin Pământul din echilibru. Axa sa de simetrie nu corespunde axei de rotație, care, prin urmare, începe să „se răsucească”.
În acest caz, schimbările climatice joacă un rol important. Temperaturile în continuă creștere topesc gheața în regiunile polare și regiunile înghețate din întreaga lume. Masele de apă redistribuite, care sunt astfel eliberate, fac ca Pământul să vibreze în continuare. Cât – au aflat oamenii de știință americani de la Universitatea din Texas.
Oamenii de știință conduși de Jianli Chen au observat mișcarea Polului Nord din 2003 până în 2011. Acest punct, în care axa de rotație a Pământului își intersectează suprafața, reprezintă orice deviere.
Fenomenul mișcării polului
Polul Nord se mișcă într-un cerc de câțiva metri în diametru. Acest fenomen este cunoscut de 150 de ani ca mișcare a polului. Mișcarea Polului Nord din 2005 a arătat o deriva bruscă spre est, relatează cercetătorii.
În perioada de observație, Polul Nord s-a deplasat de la traiectoria sa spirală cu aproape 25 de centimetri. Chen a comparat datele geodezice cu imaginile din satelitul Grace. Acest satelit dublu studiază câmpul gravitațional al Pământului și oferă informații despre schimbări, de exemplu, în gestionarea biologică a apei pe Pământ.
Într-adevăr: datele au arătat o accelerare imensă a topirii gheții în Groenlanda și Antarctica începând cu aproximativ 2005. „Schimbarea polului se datorează redistribuirii maselor pe Pământ”, explică Chen.
„De mii și milioane de ani, procesele tectonice joacă fără îndoială un rol important. Cu toate acestea, în această scurtă perioadă de observație, presupunem că aceste schimbări în câmpul gravitațional și, prin urmare, mișcările polilor ar trebui căutate în sistemul climatic. “
Scăderea gheții polare și glaciare
Gheața polară și glaciară în scădere este responsabilă pentru devierea mișcării polului cu aproximativ 90%. Nu este surprinzător că numai Groenlanda se topește până la 250 de miliarde de tone de gheață pe an.
Din Regiunea Polară de Nord, Antarctica și ghețarii mari de munte, masele de apă pătrund în ocean. În consecință, nu numai că nivelul mării crește, apa dulce schimbă și compoziția oceanului și poate afecta circulația globală.
În plus, plăcile de gheață acționează ca reflectoare ale soarelui și astfel reglează climatul global. Într-un deceniu, aproximativ 12% din gheața arctică a dispărut. Impactul poate fi estimat numai pe baza modelelor, scenariile variază de la inundațiile orașelor de coastă până la oprirea completă a curentului Golfului.
Jianli Chen și echipa sa folosesc, prin urmare, date despre deplasarea axelor. „Poziția Polului Nord astăzi poate fi măsurată cu un laser și GPS la milimetru”, explică el.
Mișcările polilor oferă informații despre topirea gheții
“În acest fel, putem folosi relația strânsă dintre topirea gheții și mișcarea polului și putem estima pierderea maselor de gheață de la abaterile acestei mișcări.” În munca lor, au dezvoltat un model care descrie aceste relații.
Împreună cu măsurători ale gravitației de la sateliții Grace, ei pot calcula influența componentelor individuale ale sistemului climatic. Grace este capabil să documenteze date detaliate despre circulația globală a apei. Cercetătorii pot afla astfel cât de mult afectează pierderea de gheață polară și glaciară asupra echilibrului Pământului.
Redistribuirea maselor de apă
„De când cercetarea a început, în 2002, au existat schimbări în câmpul gravitațional al Pământului în fiecare lună”, spune Familietti. „În acest interval de timp, motivul a fost redistribuirea apei”.
Folosind exemplul Statelor Unite ale Americii, oamenii de știință arată cum crește și scade înregistrarea datelor Grace în nivelul apelor subterane. Deci, în doar zece ani în zona Houston, pânza freatică a scăzut cu aproximativ 23 de centimetri.
Acest lucru s-a datorat perioadelor lungi de secetă. De asemenea, utilizarea agricolă intensivă, cum ar fi în Valea Centrală a Californiei, reduce pânza freatică cu aproximativ 1,5 centimetri pe an. Comparativ cu regiunile vaste și uscate din Orientul Mijlociu și zonele dens populate ale Pământului, cifrele par încă mici.
Tabloul freatic al Indiei scade brusc
Mai ales în partea de nord a Indiei, unde densitatea mare a populației are un efect deosebit de puternic asupra apelor subterane, nivelul acesteia este redus brusc. Se crede că pierderea apei este în concordanță cu topirea masivă a ghețarilor din Alaska. Apa care, în ambele regiuni, ajunge în mod natural în ocean.
Cercetările lui Chen și Familietti arată clar cât de importanți sunt sateliții pentru cercetarea climatică. „Un viitor fără o astfel de misiune ar fi extrem de regretabil și un pas înapoi în mod inutil, riscant în ceea ce privește gestionarea regională a apei”, spune Familietti.
