Credeți că voi singuri luați decizii? Nu luați absolut nimic. Toate deciziile le ia creierul de unul singur. În liniște. Fără să vă consulte, fără să vă pună la curent cu aceste decizii și fără să le discute cu dumneavoastră în prealabil.
Cine este stăpânul creierului?
După un anumit timp – între 2 și 30 de secunde – dumneavoastră “luați” aceste decizii sau, mai exact, conștientizați decizia deja luată de creier ca fiind a voastră. Nu exclud faptul că, atunci când le spuneți apoi prietenilor de ce ați “hotărât” astfel, creierul chicotește în liniștea confortabilă a cutiei craniene. Sau nu.
Primele experimente științifice care au confirmat că, creierul ia decizii în locul nostru și mai înainte de noi au fost efectuate la începutul anilor ’80 la Universitatea din California de către cercetătorul american Benjamin Libet.
Iar de atunci, aceste rezultate au fost confirmate în mai multe rânduri.
În practică, acest lucru înseamnă că voința și libertatea de alegere – nu sunt decât mituri și legende. Putem să ne dăm cuvântul oricât de mult că de data aceasta cu siguranță ne vom ține de o dietă sănătoasă, vom începe să mergem la sală și nu vom mai întârzia.
Dar în realitate, decizia de a mânca acel desert care ne face rău sau de a ne controla – este luată de creier. Iar câteva secunde mai târziu, noi conștientizăm această decizie, o adoptăm, o punem în aplicare și, mâncând încă desertul interzis, începem să ne criticăm pentru lipsa de voință.
Absolut în zadar.
Nu putem schimba decizia luată de creier. Putem doar să facem aparența că am hotărât totul singuri.
Cum ia creierul decizii? E foarte simplu.
La nivel cotidian, de obicei credem că “există inteligența și există emoțiile“. Dar în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Funcționarea creierului este strâns legată de emoții, sau mai exact de “hormonul plăcerii” – dopamina.
Contrar convingerilor obișnuite, dopamina nu răspunde doar de senzația de fericire și extaz. Ea ajută la reglarea tuturor emoțiilor noastre, chiar și la sentimentul de neliniște nejustificată.
De fiecare dată când simțiți o anumită emoție – frică, bucurie sau dezamăgire – neuroni dopaminergici analizează situația și stabilesc ce a precedat-o, ce a declanșat aceste emoții. Apoi, ei fixează această informație în memorie (chiar dacă la nivel conștient nu o rețineți).
Și apoi, când ajungeți într-o situație similară, bazându-se pe experiența anterioară, prevăd cum se vor desfășura evenimentele. Sau, mai exact, ce emoție veți simți în urma lor.
- Dacă este o emoție negativă – creierul ia decizii pentru a evita această situație.
- Dacă este o emoție pozitivă, dimpotrivă, va încerca să ajungeți într-o astfel de situație.
De exemplu, deoarece desertul delicios v-a adus de multe ori bucurie în trecut, creierul va lupta să repete această experiență plăcută din nou și din nou. Dar dacă dieta v-a stricat dispoziția, creierul va face tot posibilul să evite ca acest lucru să se mai întâmple.
Este interesant faptul că acest mecanism este legat de dorința nesfârșită de a acumula bogății. Chiar dacă cineva a câștigat deja atât de mulți bani încât îi pot ajunge pentru tot restul vieții (și pentru copii), el totuși va dori să câștige din nou și din nou, în ciuda faptului că acest lucru nu mai are sens. Creierul va încerca să repete emoțiile pozitive înregistrate ca urmare a primilor bani câștigați – atunci când aceștia au avut încă un scop practic.
Este posibil să preluăm inițiativa de la creier? Este posibil să-l facem să ne asculte?
Nu.
Creierul nostru este o mașinărie de calcul paralelă, care conține milioane de procesoare locale. Fiecare dintre ele ia decizii importante în fiecare secundă. Unele programe din această mașină sunt preinstalate, pe altele le instalăm singuri pe parcursul întregii noastre vieți. Această mașină nu are un centru de comandă, nu are un sediu central, nu are un șef.
Prin urmare, nu există nimeni de la care să preluăm inițiativa. Dar putem (și trebuie) să facem ca creierul să fie aliatul nostru.
Cum? În primul rând, trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să renunțăm la “jocul de-a șeful”, pentru că este o iluzie.
5 reguli simple care vă vor ajuta să ajungeți la un acord cu creierul:
1. Pregătirea pentru luarea deciziei este mai importantă decât decizia în sine. Dacă doriți ca creierul să nu saboteze planurile voastre, acordați-i timp să se obișnuiască cu ele. Gândiți-vă la decizie, vizualizați-o. Stabiliți o dată de începere a deciziei și pregătiți-vă pentru ea.
2. Folosiți-vă de emoții. Deși sună ciudat, creierul este greu de convins cu argumente logice. Pentru asta este necesară o culoare emoțională. Indiferent în ce situație vă aflați, dacă doriți ca creierul să vă susțină ulterior în astfel de situații, încercați să vă concentrați la maximum asupra emoțiilor pozitive pe care le simțiți.
Dacă doriți ca creierul să evite astfel de situații în viitor, concentrați-vă asupra negativului. Nu vă fie teamă să fiți trist și să vă lăsați pradă emoțiilor negative. Creierul le va înregistra și va evita astfel de situații în viitor.
3. Fiți detaliat. Evitați planurile globale. Cu siguranță ați observat că, cu cât este mai generală o dorință, cu atât este mai puțin probabil să o punem în aplicare cu adevărat. Acest lucru se datorează faptului că, creierul privește cu suspiciune schimbările majore și, de obicei, le sabotează.
Încercați să împărțiți planul general într-o cantitate maximă de pași mici, simpli și siguri, pe care să îi puteți pune în aplicare în mod consecvent. Este mai ușor să obțineți în acest fel ca creierul să vă susțină planul.
4. Oferiți-i o șansă creierului să încerce. Dacă doriți să faceți schimbări în viața voastră – fie că este vorba de alimentație sau de locul de muncă – nu încercați să faceți acest lucru imediat, din prima încercare. Creierul vă va împinge să reveniți la vechiul mod de viață, cel familiar și, din punctul său de vedere, sigur.
Pentru a face ca creierul să devină un aliat, trebuie mai întâi să-l convingeți că schimbările sunt cu adevărat benefice, adică duc la emoții pozitive. Pentru asta, este bine să utilizați modul de testare. Orice ați dori să schimbați, încercați mai întâi într-o formă sau alta pe o perioadă limitată de timp.
În timpul testului, nu vă concentrați asupra dificultăților, ci asupra aspectelor pozitive ale schimbărilor – este foarte important ca experiența să fie legată de emoții pozitive. Acest mod de abordare funcționează bine în toate cazurile, cu excepția luptei împotriva dependențelor, desigur.
Niciodată, în nicio circumstanță, nu încercați să uitați cât mai repede experiența negativă sau consecințele unei greșeli. Dimpotrivă, gândiți-vă la aceasta, analizați-o, “derulați” situația în minte, chiar dacă este dureros.
Încercați să identificați cât mai clar evenimentele și acțiunile voastre care au dus la experiența emoțională negativă.
Una dintre principalele sarcini ale creierului este siguranța noastră. Prin urmare, creierul reține experiențele negative mult mai bine decât cele pozitive. Acesta este, de fapt, motivul pentru care avem amintiri neplăcute care revin frecvent. Până când creierul nu înțelege exact ce a condus la acea situație care a generat emoții negative, el va reveni la ea din nou și din nou.
Însă imediat ce înțelege, îndepărtează această experiență din partea memoriei care vă este accesibilă în mod constant.
5. Iar, în cele din urmă, utilizați frâna de urgență. Ea există și poate fi foarte utilă atunci când este necesară.
Între momentul în care conștientizați decizia luată de creier și momentul în care atribuiți acea decizie și începeți să o puneți în aplicare, trec câteva secunde. Această perioadă nu este suficientă pentru a schimba decizia deja luată de creier. Dar poate fi suficientă pentru a folosi frâna de urgență – adică să vă opriți și să nu acționați.
În ce situații ar trebui să folosiți frâna de urgență?
În primul rând, în situațiile în care vă aflați într-o stare emoțională – fie că sunteți furioși, triști sau, dimpotrivă, foarte fericiți. Emoțiile negative sau pozitive nu vor permite creierului să evalueze corect situația, să analizeze și să organizeze informația corect, ci vor distorsiona imaginea generală.
Se întâmplă foarte frecvent să regretăm deciziile luate sub influența emoțiilor – iar acest lucru nu este întâmplător. Deoarece creierul este foarte dependent de emoții, un fond emoțional puternic afectează negativ funcționarea sa.
Prin urmare, în astfel de situații, cel mai bine este să aveți întotdeauna mâna pe “mânerul frânei“.
În plus, este important să țineți mâna pe frână în situațiile apropiate de victorie sau posibilă pierdere iminentă. Amintiți-vă cât de aproape a fost fericirea, cât de aproape a fost reușita? Cele mai mari greșeli ale creierului nostru sunt făcute atunci când obiectivul este ușor de realizat sau, dimpotrivă, când suntem speriați să pierdem ceva.
