Ti-am pregatit cateva citate si o pilda care te vor ajuta sa iti incepi ziua mai frumos!

Publicitate

“Ține un copac verde în inima ta și poate va sosi o pasăre căntătoare.” – Proverb chinezesc

”Ziua bună se cunoaște de dimineață”. – Acesta este poate cel mai popular citat despre și cu dimineață din lume. Mai exact, este vorba despre un proverb care a trecut granițele internaționale și despre care nimeni nu știe exact de unde a plecat.

La fel ca acesta, însă, mai există multe alte citate și cuvinte inspiraționale de dimineață care s-ar putea să-ți ofere un pic de ajutor pentru începerea unei zile zâmbind.

Iată mai jos câteva dintre cele mai cunoscute citate din lume:

1. Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești. – Marcus Aurelius

2. Trăiește-ți viața în așa fel încât atunci când te ridici din pat dimineața, Diavolul va spune ”La naiba, s-a trezit!”. – Anonim

3. Fii dispus să fii un începător în fiecare dimineață. – Meister Eckhart

4. Dacă pierzi o oră dimineața, vei umbla toată ziua după ea. – Richard Wately

5. Mi-ar plăcea dimineața mai mult dacă ar începe mai târziu – Anonim

6. Un singur gând pozitiv dimineața îți poate schimba întreaga zi. – Anonim

7. Nu-ți începe ziua cu bucățile zilei de ieri. Fiecare dimineață în care te trezești este un nou început pentru restul vieții tale. – Anonim

8. Nu există buton de amânare pe o pisică ce dorește micul dejun dimineața. – Anonim

9. În unele zile e nevoie ca tu să-ți creezi propriul răsărit. – Anonim

10. Nu subestima puterea cuvintelor și a gândurilor. Tot ceea ce-ți repeți în fiecare dimineață poate să te pună pe cărarea dorită a vieții. Gândește-te și vorbește despre victorie, succes, fericire și binecuvântări pentru a-ți influența destinul. – Nina Bolivares

11. Dacă mai ai doar un zâmbet, oferă-l oamenilor pe care-i iubești. Apoi ieși pe stradă și începe să spui ”Bună dimineața” la străini. – Maya Angelou

12. Atunci când te trezești dimineața ai mai mult timp pentru muncă decât cei care dorm până mai târziu. Filozofii și oamenii de știință se trezesc mai repede pentru a contempla. – Rig Veda

13. Numără-ți faptele bune în fiecare dimineață și umple-ți mintea cu gânduri pozitive. Acesta este secretul pentru a fi fericit și inspirat pe tot parcursul zilei. – Voile Corine

Publicitate

14. Trezește-te, îmbracă-te, nu întârzia și nu renunța niciodată. – Genevieve Rhode

15. Ora dimineții are aur în gura ei. – Friedrich Max Muller

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

A fost odata un cizmar sarac care era mereu vesel. Parea asa de fericit, incat de dimineata pana seara canta de bucurie. Mereu se adunau multi copii la fereastra casei sale si-l ascultau cu atentie. Uneori se adunau si pasarelele ca sa-l asculte. Langa el locuia un bogat. Acesta nu dormea toata noaptea, caci mereu isi numara galbenii. Abia dimineata se ducea la culcare. Ziua insa nu putea sa doarma pentru ca-l auzea pe cizmar cantand si invidia il nimicea, deoarece nu-si putea inchipui cum un sarantoc poate fi vesel.

Intr-o zi ii veni o idee, un gand viclean ii sopti la ureche cum sa-l faca pe cizmar sa nu mai cante. Il invita la el si, spre marea sa surprindere, ii darui saracului o punga cu galbeni. Cand cizmarul ajunse acasa, deschise punga. Niciodata nu vazuse atatia galbeni. Incepu sa-i numere cu grija, iar copiii priveau cu atentie la el. Erau asa de multi, incat cizmarului ii era frica acum sa-i nu-i fure cineva. De aceea, noaptea ii lua cu sine in pat. Dar si acolo se gandea la ei si nu putea sa adoarma.

Atunci duse punga cu galbeni in pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineata se scula si lua galbenii si-i duse in cotetul cu gaini. Dar nici cu acest loc nu era prea multumit si, dupa un anumit timp, sapa o groapa si ingropa punga cu galbeni in pamant. Stiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea si nici nu mai canta, ci era tot timpul cu gandul la comoara sa. Din aceasta cauza era nelinistit, palid si framantat de ganduri. Nici pasarelele si nici copiii nu mai veneau sa-l viziteze.

Asadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce sa faca?

Intr-una din zile, cizmarul lua punga cu galbeni si-i duse inapoi bogatului. “Ia, te rog, galbenii inapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au imbolnavit si nici prietenii mei nu mai vor sa stie nimic despre mine. Vreau sa fiu din nou un cizmar sarac, cum am fost odinioara”.

De atunci fericirea intra din nou in casa cizmarului.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Citate

Când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Dumnezeu

Publicitate

Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Pilda ceşcuţei de ceai le arată oamenilor ce pot face „dacă viaţa li se pare grea şi sunt loviţi, bătuţi şi împinşi aproape fără milă, când lumea pare că se învârteşte necontrolat şi când simt că se află într-o suferinţă îngrozitoare”.

Părintele Arsenie Boca (1910-1989) este considerat unul dintre marii duhovnici ai românilor. A lăsat posterităţii o moştenire spirituală impresionantă. Una dintre cele mai frumoase vorbe de duh lăsate de fostul preot prigonit de regimul comunist este povestea ceşcuţei de ceai, o pildă menită să le aducă alinare suferinzilor.

„O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Şi soţiei şi soţului le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ‘Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!’.

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:

– Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: ‘Nu face asta!’, ‘Nu-mi place!’, ‘Lasă-mă în pace!’, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: ‘Încă nu!’. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ‘Opreşte! Ameţesc!

O să-mi fie rău!’, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ‘Încă nu’. M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură! Am strigat, am bătut şi am izbit uşa… ‘Ajutor! Scoate-mă de-aici!’ Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ‘Încă nu’.

Publicitate

Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ‘Ei, aşa este mult mai bine’, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. ‘O, te rog, încetează, încetează!’, am strigat. El doar a dat din cap şi a spus: ‘Încă nu!’ Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: ‘Oare ce are de gând să-mi mai facă?’.

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: ‘Acum uită-te la tine!’. Şi m-am uitat. ‘Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!’ El mi-a vorbit blând: ‘Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat.

Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine’”.

Morala povestirii, așa cum este dezvăluită de duhovnicul Arsenie Boca:

„Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat; când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Olarul”.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Pilde