Fericirea se naste din iubire, iar iubirea se naste chiar din inima omului. – Don Miguel Ruiz
Majoritatea oamenilor fac adeseori confuzie intre a iubi si a fi iubit. Le place sa fie iubiti si nu stiu sa iubeasca! Cu cat o persoana cauta mai mult sa fie doar iubita, cu atat va fi iubita mai putin, deoarece cineva care se iubeste cu adevarat, nu cauta atat de mult iubirea celorlalti.
De exemplu, o mama care ar vrea sa schimbe comportamentele fiului ei, crede ca il iubeste, desi de fapt vrea ca el sa aiba un anumit comportament, pentru ca ea sa fie considerata o mama buna. Asadar, vrea sa fie iubita. Si nu intamplator auzim oamenii spunand ca iubirea ii face sa sufere. Modul lor de a iubi este atat de dureros, atat de exigent si de posesiv, incat le este foarte greu sa iubeasca cu adevarat.
Mentalul a inregistrat diverse versiuni ale cuvantului „iubire”, de unde provine si confuzia referitoare la acest subiect. Sensul lui profund a fost uitat in tot acest amestec. Majoritatea oamenilor confunda iubirea adevarata cu sexualitatea, afectiunea, tandretea sau dependenta.
Cred deci, ca a iubi inseamna a placea. De aceea traiesc conform regulei: „daca te plac, te iubesc, daca tu ma placi, o sa ma iubesti.” Prin aceasta credinta, oamenii cauta dinainte un soi de gratificare sau satisfactie personala in relatiile lor intime, in loc sa isi ofere pur si simplu iubirea celorlalti fara sa astepte sau sa pretinda sa fie iubiti in schimb.
A iubi cu adevarat inseamna a-ti acorda dreptul de a fi si a le acorda celorlalti dreptul de a fi si de a trece prin diverse experiente. Atat si nimic mai mult. Acordand tuturor fiintelor vii dreptul de a-si trai experientele, accepti faptul ca tot ceea ce traieste, exista pe pamant cu unicul scop de a creste in intelepciune prin aceste experiente.
Majoritatea dintre noi facem insa contrariul. Incercam sa ii schimbam pe ceilalti sau sa ii dominam, in scopul de a fi iubiti. De ce? Nu vrem sa ne vedem frica de a nu fi iubiti sau frica de a fi respinsi. Vrem ca ceilalti sa ne linisteasca fricile, facandu-i responsabili pentru ele. De aici provin nenumarate emotii, ranchiuna si ura dintre oameni.
Credem, de asemenea, ca daca unele experiente din trecut nu au fost placute, ar fi mai bine sa ne schimbam felul de a fi sau pe al celorlalti, pentru a evita repetarea acestora. Dar, actionand la fel, eforturile noastre sunt sortite esecului: vrem sa impiedicam sa se vada o anumita trasatura de caracter, printr-un control asupra ei, desi comportamentul interior nu s-a schimbat si vrem sa ne schimbam fara sa trecem prin acceptare, lucru care este inutil.
Una dintre marile legi spirituale ale Universului este aceea conform careia, fiinta umana exista pe pamant doar pentru a invata prin experientele ei. A-ti acorda sau a le acorda celorlalti dreptul de a trai aceste experiente, fara sa acuzi, sa judeci sau sa condamni este mijlocul cel mai rapid de a invata.
De fiecare daca cand judecam ceva sau pe cineva, ne indepartam de acceptare sau de iubirea adevarata, deoarece a iubi cu adevarat inseamna a accepta evenimentele si persoanele, asa cum sunt ele. Inseamna a recunoaste ca o anumita situatie este astfel si o anumita persoana are un anume comportament. La nivelul mentalului nostru luam decizia ca anume comportament sau anume actiune sunt rele.
Acorda-ti dreptul de a fi asa cum esti acum, chiar daca nu esti de acord cu anumite aspecte ale tale, care ai vrea sa fie altfel. Vei avea bucuria sa constati schimbarile care vin dupa aceea. Inteleg ca este mai dificil pentru cineva care a trait respingere de cand era foarte mic, sa creada ca de fapt nu a fost respins, ca a fost acceptat asa cum era.
Daca acea persoana i-a auzit des pe parintii ei sau pe educatori spunandu-i ca era insuportabil(a), ca ar fi preferat un copil de sex opus sau daca avea senzatia ca este lasat(a) pe ultimul loc si ca fratele sau era preferat, ii va fi greu sa creada ca este o fiinta speciala si ca are dreptul sa fie asa cum este. Daca proprii sai parinti nu au iubit-o, cum ar putea sa se iubeasca ea insasi?
Daca ai trait o astfel de respingere in copilarie, inseamna ca respingerea a existat si intr-o viata anterioara. Ai revenit pe pamant alaturi de niste parinti care aveau aceasta atitudine de respingere, in scopul de a te ajuta sa devii constient de decizia pe care ai luat-o inainte si pe care trebuie sa o rezolvi in viata actuala.
Alegerea ta este simpla: fie vei continua sa crezi ca parintii tai si toti cei pe care ii iubesti te resping si sa traiesti aceeasi viata de infern pe care o traiesti de cine stie cate vieti sau decizi sa iti schimbi credintele, incepand prin a le accepta asa cum sunt.
Nu uita ca trebuie sa iti doresti schimbarea fara sa fortezi lucrurile. Daca fortezi, admiti faptul ca nu accepti o situatie sau o persoana si vrei sa o elimini, adica sa o respingi. Si nu uita ca o persoana respinsa se agata si mai tare in loc sa se indeparteze. Asadar, nu acesta este mijlocul potrivit pentru a face sa dispara ceea ce nu vrei.
Trebuie sa treci prin etapa de acceptare a starii actuale, inainte de a incepe schimbarile. Trebuie sa accepti ca acum te respingi si ca unele parti din tine au o dificultate in a-i accepta pe ceilalti. Cand iti dai seama ca o parte din tine este critica si respinge, observa pur si simplu acea parte pe masura ce ii simti prezenta.
Este prima etapa a schimbarii: cea a acceptarii. O data ce ai constientizat o stare de lucru si ti-ai trait din plin experienta, vei putea sa iti vezi suferinta care te impiedica sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti. Chiar daca vei accepta mai greu anumite parti din tine, traieste experienta de a le da dreptul de a exista. Este etapa cea mai importanta inainte de o schimbare durabila.
Nu poti sa stii rezultatul atata timp cat aceasta etapa nu este incheiata, deoarece ea te va conduce spre urmatoarea. Apoi, tansformarea se va face treptat si intr-o zi vei avea surpriza placuta ca te simti tot mai putin respins(a).
In incheierea acestui capitol iti sugerez sa scrii o lista cu trei aspecte sau personalitati ale tale pe care iti este greu sa le accepti. In momentul in care constientizezi fiecare dintre aceste aspecte, daca reactia ta este sa nu te iubesti, incearca sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti, timp de cel putin o saptamana, observand, verificand cum te impaci cu acele moduri de a fi. Traieste din plin aceasta etapa.
Daca iti este greu sa traiesti aceasta experienta, intrerupe-o cu altele mai frumoase, saptamana care urmeaza. Continua procesul timp de cateva saptamani daca este nevoie, pana cand vei fi capabil doar sa te observi, fara sa te judeci, fara sa te critici, fara sa te simti vinovat, fara sa fii invadat de furie sau sa te condamni. Pe scurt, accepti ceea ce esti.
Vei sti ca aceasta etapa este completata cand vei putea spune: „Accept ca aceste parti exista in mine deocamdata. Le-am creat crezand ca astfel nu voi mai suferi. Deci, mi-au fost utile. Totusi, astazi, decid sa cred in altceva.” Cand vei simti ca accepti cu adevarat aceste parti din tine, atunci va incepe procesul lor de transformare, care va lasa mai mult loc iubirii.”
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
