Nunta este unul dintre evenimentele pline de tradiții și obiceiuri din viața noastră. Toată lumea cunoaște numeroase tradiții, dar nu și proveniența lor. Nu te-ai întrebat vreodată de ce se fură mireasa sau de ce în anumite regiuni mirii au mai mulți nași?
Inelul de logodna și verigheta
Primele inele de logodnă au fost oferite în Egiptul Antic. Pe atunci, erau doar niște firișoare de cânepă. Un inel dăruit reprezintă promisiunea iubirii. Ulterior, rolul inelului a fost preluat de diamant, care, datorită compoziției, a devenit sinonim cu eternitatea.
Verigheta era un semn al apartenenței miresei la familia soțului și era un simbol al supunerii.
Buchetul de mireasă
La început, buchetul unei mirese era facut din plante despre care se spunea că alungă spiritele rele. În vremea grecilor și romanilor, aceste plante erau puse în părul mireselor, iar mai apoi s-au transformat în buchet.
Aruncarea buchetului a început în secolul XIV, când se obișnuia ca rochia de mireasă să fie sfâsiată de nuntași. Aceștia luau ”o bucată din norocul miresei” și pentru casele lor.
Bărbieritul mirelui și gătitul miresei
Deși nunta este unul dintre cele mai fericite evenimente, nu lipseau momentele de tensiune. În timp ce domnișoarele de onoare împleteau flori în cosițe miresei, jeleau plecare tinerei din rândul celorlalte ” Ia-ți mireasă ziua bună,/De la tată de la mumă” .
În cazul mirelui, ceilalți flăcăi proaspăt însurați deplângeau pierderea libertății, în timp ce un alt băiat îl bărbierea ”Foaie verde de dudău/Bine mai trăiam flăcău/ Încălecam calul meu/ Și plecam unde voiam eu”.
Voalul
În Evul Mediu, ridicarea voalului reprezenta un semn al autorității și era dreptul mirelui. În alte părți, se spune că obiceiul provine din perioada în care nunțile erau aranjate, iar fața miresei era acoperită până la ceremonie, moment în care mirele nu s-ar mai fi putut răzgândi, dacă mireasa nu ar fi fost pe placul lui.
Tortul miresei
Inițial, la nuntă, se servea pâine în locul tortului. Mirele tăia o felie de pâine, mușca din aceasta și fărâmița restul deasupra miresei. Acest obicei era considerat ca ”aducător de noroc”, iar nuntașii se înghesuiau să prindă câteva firmituri.
Furatul alesei
În perioada medieval, se spunea că nobilii aveau dreptul la ”prima noapte”.Miresele frumoase erau furate și duse la boier, care, dacă nu primea o despăgubire substanțială din partea mirelui, se considera îndreptățit să se bucure de inocența miresei. Astăzi este doar un moment de amuzament pentru miri și nuntași.
Cavalerul de onoare
Pe vremuri, cavalerul de onoare ținea sabia la sold și era omul de pază al mirelui, oricând pregătit să se lupte pentru că deseori, nunțile erau făcute cu forța sau mireasa era furată de la părinți. În cazurile în care nunta era o tranzacție financiară iar mirelui nu i se dădea o plată substanțială, cavalerul de onoare putea scoate sabia.
Domnișoarele de onoare
Domnișoarele de onoare aveau rolul să protejeze mireasa cu puritatea lor. Pe vremuri, și ele se îmbrăcau în alb și purtau voaluri pe chip, deși erau mai scurte ca al miresei. În timp, tinerele domnișoare au trecut la rochiile colorate, pentru ca mireasa să atragă privirile prin rochia ei unică, imaculată.
Rochiile lor identice au devenit apoi, în tradiție, un scut pentru ca spiritele rele să găsească mai greu mireasa.
Jartiera
În dimineața de după nuntă, membrii comunității mergeau în dormitorul cuplului pentru a căuta dovada că mariajul a fost consumat. Aceștia căutau jartiera și ciorapii miresei.
Mirii cu mai mulți nași
Pe vremuri, dacă mirele avea o situație materială mai bună, se alegeau mai multe perechi de nași. Specific zonei Moldovei, nașii erau răsplătiți cu cadouri precum covoare sau prosoape țesute în casă, colaci sau cozonaci.
