Te-ai intrebat de ce oamenii buni fac lucruri rele? Iata raspunsul unui psiholog

Sa nu uiti sa-I multumesti Lui Dumnezeu pentru tot ce ai in viata ta, pentru ca a mai trecut o zi si nu a uitat  sa te trezeasca! O frumoasa rugaciune de iertare si de multumire care i-a fost atribuita marelui duhovnic al Romaniei, Ilarion Argatu! Chiar daca nu i se cunoaste cu exactitate autorul si unii spun ca este de fapt de provenienta greco-catolica, aceasta superba rugaciune care circula pe internet in diverse formule i-a fost atribuita parintelui Ilarion Argatu (1913 – 1999), unul din marii duhovnici ai Romaniei! Iarta-ma, Doamne: -pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut! -pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit! -pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit! -pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles! -pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat! -pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o! -pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o! -pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o! -pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o! -pentru visele pe care mi le-as fi putut implini si nu le-am implinit! -pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama nu am indraznit sa pasesc! -pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o! -pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale Divine! Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma, si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina! Iti multumesc, Doamne, pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine! -pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului! -pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea! -pentru tot ce prin harul Tau am inteles! -pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu! -pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace! -pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne! -pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta! -pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei! -pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine! -pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te! -pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa! -pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine! Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, tie, Doamne, care esti Milostivirea si Iubirea infinita, Iti multumesc, daruindu-ti inima mea! Te rog, ajută-mă să fiu un copil bun și iubitor, să prețuiesc darul vieții, Ajută-mă Doamne, să-mi înmulțesc cu iubire și credință toți talanții, Ajută-mă să nu-i îngrop în pământul egoismului și indiferenței, Ajută-mă să Te iubesc, să fiu semănătoare a iubirii, nădejdii, credinței! Ajută-mă Doamne să fiu biruitoare în războiul duhovnicesc, Ajută-mă Doamne, întreaga lume să o iubesc, ajută-mă inima să-Ți dăruiesc! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

De ce oamenii buni fac lucruri rele reprezinta o cercetare intensa a fortelor ascunse ce ne determina sa comitem acte incredibile de auto‑sabotaj si de auto‑distrugere. Am auzit cu totii aceste povesti; ele apar la stirile de seara, pe prima pagina a ziarelor si a revistelor de scandal: eroul olimpic care cade in dizgratie dupa ce a fost acuzat de consum de steroizi; preotul arestat pentru solicitarea serviciilor unor prostituate; profesoara care are o relatie intima cu unul dintre elevii ei; sau starul baschetbalist ce pariaza bani pe propriile meciuri. Acestea sunt demonstratiile publice ale unor oameni buni care au luat‑o pe cai gresite si care au devenit un fel de obsesie nationala.

Dar nenumarate alte acte de auto‑distrugere si de cruzime extrema au loc, fara sa ne dam seama, chiar langa noi: renumitul chirurg oftalmolog care pariaza la jocuri de noroc toti banii pentru studiile fiului sau; functionarul care ia mita; mama, membra a comitetului de parinti, care are o relatie cu prietenul sotului ei; administratorul spitalului, care fura banii de asigurari medicale; sau managerul care fura bani de la clientii lui. Exista oameni pe care multi dintre semenii lor i‑ar considera oameni buni, si nu criminali de rand, psihopati sau sociopati, ale caror biografii ar putea da in vileag un comportament lipsit de scrupule. Acestia sunt oameni ca mine si ca voi, oameni care au pornit in viata cu niste idealuri marete pentru viitorul lor. Dar, in pofida bunelor lor intentii, acesti asa‑numiti oameni buni au facut niste lucruri foarte rele, de cele mai multe ori fara sa inteleaga de ce.

In societatea noastra sunt nenumarate acte de auto‑distrugere care ne lasa pe majoritatea dintre noi nedumeriti, intreband: „De ce a facut un om ca el asa ceva? De ce am facut asta? Cum de s‑a putut intampla asa ceva?” Auto‑sabotajul reprezinta proverbiala sabie a lui Damocles de deasupra capului, care ne face, in sfarsit, sa ne trezim si ne cere sa fim atenti. Pentru majoritatea dintre noi, este nevoie sa se intample ceva de‑a dreptul devastator ca sa avem o criza, sa iesim din sfera de influenta a mintii si sa intram in cea a inimii. Avem nevoie de suferinta unei inimi frante si a unor visuri spulberate, pentru a fi impinsi dincolo de realitatile limitate pe care ni le‑am creat singuri.

Noi suntem fiinte spirituale, fie ca vrem sau nu sa o recunoastem. In ADN‑ul nostru purtam un plan cu ajutorul caruia sa ne intoarcem acasa – acasa la adevarata noastra esenta, la Sinele nostru cel mai maret, la Sinele nostru nelimitat. Una dintre caile prin care ne asiguram la nivel inconstient aceasta intoarcere acasa este cea a suferintei. Suferinta este cel mai mare factor motivator al schimbarii. Ea reprezinta elementul spiritual ce deschide usa spre noi realitati. Daca totul ar fi perfect, am mai privi noi, oare, in adancul nostru, am cerceta, am pune intrebari sau am mai aduce schimbari in vietile noastre? Pesemne ca nu am face decat sa ne ducem viata adusa de confortul lumilor noastre obisnuite.

Auto‑sabotajul este un catalizator care ne poate schimba lumea intr‑o clipita. Putem trece de la aroganta si orbire, la smerenie si deschidere – in doar cateva secunde. Suferinta pe care ne‑o provocam singuri reprezinta un dar spiritual urias. In momentul in care adevaratul sau scop este explorat si inteles, suferinta adusa de sabotarea de sine dezvaluie teritorii noi si necunoscute, ce ne pot schimba cursul vietii.

Punctul sensibil al psihicului uman – care de multe ori este numit partea intunecata a omului – reprezinta sursa fiecarui act de auto‑sabotaj. El se naste din sentimentele de rusine, de frica si de negare, canalizandu‑ne gresit bunele intentii si impingandu‑ne spre acte inimaginabile de auto‑distrugere si de auto‑sabotaj.

Publicitate

Rusinea si negarea ne hranesc partea intunecata dintr‑un motiv simplu. Daca ne‑am accepta slabiciunea, am avea capacitatea de a cere ajutor, in clipa cand ne confruntam cu un impuls fata de care nu stim cum sa ne comportam. Am recunoaste ca aceste impulsuri intunecate – cum ar fi dorinta de a face sex cu alte persoane decat cu partenerul nostru, de a lua niste bani ce nu ne apartin sau sa mintim pentru a ne asigura o pozitie mai buna intr‑o situatie – reprezinta o parte fireasca a naturii umane, ce trebuie inteleasa si acceptata. Dar pentru ca nu sunt explorate si examinate, aceste dorinte sunt acoperite de sentimente de rusine si de negare si raman ascunse in intuneric. Si tocmai acolo, sinele nostru umbra – aspectele nedorite si negate – acumuleaza tot mai multa putere, pana cand momentul unei explozii devine ceva inevitabil.

Fiecare aspect al nostru pe care l‑am negat, fiecare gand si sentiment despre care am spus ca e gresit si inacceptabil, in cele din urma isi face simtita prezenta in viata noastra. In timp ce suntem ocupati cu construirea unei afaceri, cu intemeierea unei familii sau cu ingrijirea celor dragi, si suntem prea ocupati sa dam atentie emotiilor noastre, trebuie sa ne ascundem impulsurile intunecate si trasaturile create de sentimentul de rusine, iar acest lucru creeaza pericolul unei explozii exterioare. In doar cateva minute, atunci cand ne asteptam mai putin, un aspect respins sau nedorit din noi insine poate aparea din senin si ne poate distruge viata, reputatia si toate lucrurile la care am lucrat din greu. Asta numesc eu efectul mingii gonflabile.

Ganditi‑va la cantitatea de energie de care aveti nevoie ca sa tineti sub apa o minge gonflabila, pentru o perioada mai lunga de timp. In clipa in care va relaxati sau deveniti atenti la altceva, mingea va iesi la suprafata si va va stropi cu apa. Efectul mingii gonflabile apare atunci cand ati reprimat adanc un aspect in sufletul vostru, depozitandu‑l in coltisoarele retrase ale subconstientului, si exact cand credeati ca totul merge cum vreti voi, se intampla ceva: trimiteti un e‑mail calomniator cui nu trebuie. Va lasati ispititi si tradati o persoana iubita, pentru o noapte de pasiune trecatoare. Va urcati la volan dupa ce ati baut si sunteti arestati pentru condus in stare de ebrietate. Sunteti prinsi ca ati furat bani din fondul de pensii al familiei. Aveti un acces de furie in fata noului vostru partener. Faceti un comentariu neadecvat, care va costa slujba. Incalcati un termen limita, chiar inainte sa primiti o recompensa. Va pierdeti cumpatul si, intr‑un moment de frustrare, va loviti copilul… Cu alte cuvinte, mingea gonflabila – dorintele voastre reprimate si suferinta nevindecata – iese pe neasteptate la suprafata, sabotandu‑va visurile, rapindu‑va demnitatea si lasandu‑va sa va scaldati in sentimente de jena si de rusine.

Cat de evidente trebuie sa devina actele de auto‑sabotaj, inainte de a intelege efectele devastatoare ale negarii si ale reprimarii emotiilor neprelucrate? Don Imus este un exemplu perfect. Iata un om care a lucrat din greu ca sa devina una dintre cele mai faimoase celebritati de radio si televiziune din tara – intreaga sa cariera se baza pe comunicare. Dar, in mai putin de un minut, reputatia cladita in ani de zile a fost distrusa. Mingea a iesit brusc de sub apa si l‑a lovit in fata.

Mel Gibson si‑a construit imaginea unei persoane care apara valorile morale si etice ale celorlalti si care creeaza filme cu importante mesaje spirituale. Si chiar daca a negat cu vehementa acuzatiile de anti‑semitism pentru filmul Patimile lui Christos, a venit un moment cand, aflat sub influenta bauturii, nu a mai reusit sa‑si reprime atitudinile si credintele ascunse.

De ce Oamenii Buni Fac Lucruri Rele?-Debbie Ford

Sursa Newsletter Editura For You

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa il intalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit el intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca inainte de a porni si-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea din cand in cand. Cand a fost la cateva blocuri departare de casa lui a zarit un parc mare si umbros, si s-a gandit sa-si traga putin suflul inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca or mai gasi cate ceva de-ale gurii. Baietelul si-a pus valiza in brate si a scos din ea o sticluta de apa si cand sa se serveasca a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o flamanzeala de parca vroia sa il manance cu tot cu papuci. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet. Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului. Toata dupa-amiaza intreaga au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa isi spuna vreun cuvant unul celuilalt. Pe cand se innopta, baiatul simti prezenta oboselii si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi ca da fuguta inapoi sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi inapoi a fost cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi. Ajuns acasa, mama baiatului il intampina. Surprinsa de expresia fetei plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu il intrebe: “Ce ai facut tu azi de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?” Copilul ii raspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Si inainte ca mama lui sa apuce sa ii raspunda, a mai adaugat: “Stii ceva?Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!” Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si copilul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa nu il intrebe: “Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?” El i-a raspuns fiului sau: “Am mancat in parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda, el a adaugat:” Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!” Morala: Prea des subapreciem puterea unei imbratisari, a unui zambet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultatoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potentialul de a face dintr-o zi obisnuita o zi speciala sau chiar sa schimbe intregul fir al vietii unei persoane. Si toate acestea sunt printre cele mai obisnuite lucruri prin care actioneaza ajutorul divin. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!