Te-ai gandit ca poate Dumnezeu te tine singura pentru un motiv si daca deocamdata ai nevoie doar de tine?
Te-ai gandit vreodata ca poate, acum, tu esti de ajuns?
Ca nu ai nevoie de un barbat?
Ca Universul iti ofera aceasta pauza de care ar fi bine sa profiti pentru a petrece mai mult timp cu tine?
Cand a fost ultima data cand ti-ai ascultat gandurile cu adevarat? Cand a fost ultima data cand ti-ai pus in ordine sentimentele si emotiile?
Poate ca acum nu ai nevoie de o relatie. Poate ca in acest moment iti doresti lucruri gresite pentru tine. Poate ca acesta este motivul pentru care viata refuza sa iti ofere ce vrei.
Poate ca inca trebuie sa explorezi, sa descoperi, sa iesi din zona de confort, sa calatoresti in lung si-n lat, sa ai experiente, sa traiesti liber, sa intalnesti oameni care sa te inspire, sa ai libertatea de a alege unde sa mergi, ce sa faci si cine sa fii fara ca nimeni altcineva sa fie langa tine.
Poate ca inca mai ai intrebari de pus si raspunsuri de dat.
Poate ca nici macar nu stii ce fel de dragoste iti doresti sa primesti. Poate ca nu ti-ai dat seama care este tipul de barbat pe care ti-l doresti in viata ta.
De ce ai nevoie?
De iubire?
De aventura?
De o dragoste nebuna?
De o relatie cu nabadai?
Poate ca Universul iti ofera acest timp pentru a il petrece doar cu tine.
Ai ocazia sa descoperi cine esti si cel de iubire incerci sa gasesti. Poate ca vrei doar sa iti intelegi inima, sa te vindeci de tot ce ai simtit si trait pana acum. Poate ca trebuie sa inveti sa te iubesti asa cum esti.
Poate ca trebuie sa fii acea persoana pe care tocmai tu o cautai in oamenii din jurul tau.
Sa fii doar tu! Sa iti asculti sufletul. Sa te imbratisezi cand dormi. Sa inveti sa te respecti, sa te apreciezi si sa fii cel mai mare fan al tau.
Poate ca Dumnezeu te tine singura pentru un motiv. Poate ca nu vrea ca o alta persoana sa iti distraga atentia de la tine. Poate ca vrea sa iti aminteasca ca este timpul sa mergi in cautarea lucrurilor pe care le vrei in viata ta.
Poate ca acum trebuie doar sa lucrezi la relatia pe care o ai cu tine. Sa faci pace cu trecutul. Sa inveti sa traiesti in prezent. Sa lipesti piesele rupte. Sa te remodelezi. Sa te vindeci.
Cine dintre noi nu a privit măcar o dată lung la stele, rostind o rugăciune de a ne găsi “sufletul pereche”, care ne aşteaptă undeva în lumea aceasta mare? Cumva, tot aşa cum Kate şi Leonardo s-au întâlnit în mod magic pe puntea Titanicului, trăim şi noi cu speranţa că destinul ne va face cunoştinţă cu “jumătatea” noastră, la momentul potrivit. Astfel, însufleţiţi de filme siropoase precum Only you, Made in heaven, sau Serendipity, suntem tot timpul în căutare, pentru a detecta şi ulterior a vâna sufletul nostru pereche.
Cu riscul de a vă dezamăgi, o să o spun direct… Eu nu cred că există un “suflet-pereche”, o “jumătate” a noastră, un partener romantic perfect.
De fapt, noţiunea de “suflet pereche” îşi are originea în scrierile lui Platon. Potrivit acestuia, la început a existat o “super rasă” de oameni androgini, ce avea caracteristici atât de bărbaţi cât şi de femei. Pentru că aceştia erau prea puternici, Zeus a hotărât să îi taie în două, cu scopul de a-i slăbi, şi de a dubla numărul celor care aduceau ofrande. Această separare forţată a provocat în fiecare om disperare, şi o tânjire imensă de a-şi regăsi jumătatea. Atunci când cele două jumătăţi se întâlneau, nu exista o altă bucurie mai mare, iar cei doi se înţelegeau perfect, trăind într-o unitate deplină.
E adevărat, e foarte romantic să crezi că tu şi sufletul tău pereche veţi fi aduşi împreună, prin circumstanţe “magice”, iar când îl vei vedea, vei şti din adâncul fiinţei tale că el este “Alesul!” Dar oare cât de mult conceptul de “suflet pereche” e înrădăcinat în învăţătura biblică şi cât de mult provine din poveşti, fie ele muritoare sau nemuritoare? Cunosc destule persoane care au fost sigure la un moment dat că au găsit ”Alesul/Aleasa,” pentru ca mai târziu să se îndoiască de acest lucru.
Crezul într-un “suflet-pereche” poate crea aşteptări nerealiste despre ce înseamnă dragostea adevărată. Jumătatea mea trebuie să fie frumoasă, să mă facă să mă simt iubit întotdeauna, să nu fie niciodată iritată de defectele tale, şi să fie gata să îmi satisfacă cele mai adânci dorinţe…
Dar s-ar putea să experimentezi greutăţi în căsătorie, şi să fii ispitit să te întrebi dacă te-ai căsătorit cu persoana nepotrivită. La început, el era Făt Frumos, cavalerul romantic în armură strălucitoare, şi acum e un bărbat dezordonat care sforăie în urechile mele. Dar şi ea, la început era o prinţesă frumoasă şi neegoistă, care s-a transformat ulterior într-o femeie cicălitoare şi plictisită…
Vestea proastă este că nu vom găsi niciodată un “suflet pereche” perfect. Vestea bună este că dacă există dedicarea de a iubi în mod jertfitor, dacă ne acceptăm diferenţele, şi dacă lucrăm împreună pentru scopurile comune, atunci compatibilitatea dintre noi va creşte, şi ne vom transforma tot mai mult în “jumătatea” celuilalt.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
