Amanari. Lucruri incepute si cam atat. Vise sufocate din fasa. Inceputuri si temeri. Zile noi irosite pe suflete slabe. Dorinte si nimic mai mult. Ganduri pierdute in negura timpului. Pe toate le poarta inima noastra, ca un veteran de razboi care-si poarta cu tristete amprentele tuturor bataliilor purtate.
De ce o facem? De ce lasam pe mai tarziu ceea ce putem face la momentul respectiv? De ce este mai usor sa traim de azi pe maine, decat daca am trai de azi pe azi?
Oamenii fericiti nu traiesc cu amanari. Ei nu-si lasa visele pe „alta data”, ei nu-si permit sa iroseasca timp, ei nu pot concepe sa leneveasca. Pentru ca in fond, toate aceste amanari, toate aceste lucruri lasate in „asteptare” nu sunt altceva decat stari de lene si de plictis ale omului de rand.
Ne gandim ca ne fortam prea mult daca am mai face un lucru. Ne gandim ca oricum suntem obositi sau ca eforturile noastre sunt in van. Propria noastra negativitate duce la amanari constante. Pentru ca un om a carui gandire este pesimista nu poate concepe sa lupte pentru ceva in care nu crede.
Renuntam la lucruri fara sa le dam o sansa. Stiti vorba aceea cu „fiecare lucru are momentul sau”? Ei bine, este adevarata! Traita si regretata de catre subsemnata. Poate de aceea detest amanarile. Poate de aceea insist atat de mult sa-mi traiesc viata din plin.
Cand amani sa te bucuri de viata, cand amani sa te impaci cu cineva, cand amani sa incerci lucru noi te ofilesti. Poate nu simti imediat aceasta schimbare, insa ea se produce de la prima amanare. Din clipa in care ai spus cuiva – „nu acum”.
Nu exista buton de amanare pentru omul care-si vrea visul indeplinit. Nu exista nimic pe lumea asta pentru omul care stie ce vrea de la viata, care stie in adancul sufletului care ii este scopul pe pamant. Nu exista „mai tarziu”, „daca am timp”, „o voi face maine, nu acum” pentru cel care traieste momentul.
Unele lucruri se dobandesc. Prin curaj si initiativa. Altele vin la tine. Ti se daruiesc cand te astepti mai putin. Pentru ca iti apartin. Simplu si in cel mai natural mod.
Uneori, poti incerca sa faci lucrurile sa se intample si inveti ca toate au un timp al lor. Afli ca unul dintre ingredientele importante ale unui rezultat armonios este sincronizarea. Aceasta intelegere conduce la o atitudine mentala relaxata, plina de incredere, care creeaza un climat favorabil curgerii vietii.
Increderea vine odata cu atentia asupra experientelor traite. Nu este suficient sa treci prin multe. Trebuie sa-ti dezvolti si obiceiul de a observa. Pentru ca exista intotdeauna o cauza si un efect. Un timp potrivit si unul nepotrivit. O legatura intre ceea ce simti si ceea ce atragi in viata ta. O sincronizare.
Experientele care au potentialul de a-ti marca istoria personala iti apartin inainte chiar ca tu sa o stii. Si ajung la tine prin cele mai nebanuite cai, in cele mai neasteptate momente. Cat timp vei alerga dupa ele, vor continua sa se indeparteze. Abia cand intelegi ca nu poti avea nimic din ce nu e al tau si ca ce iti apartine vine de bunavoie la tine, te opresti. Si observi frumusetea din jurul tau.
Afli ca atunci cand cultivi o stare interioara de incredere, viata este libera sa-ti ofere ce are mai bun. Si tot ce tu ii oferi ei.
