Suferim pentru că iubirea, aşa cum ne-am închipuit-o noi, nu există! A iubi inseamna a ierta!

"Pastreaza-ti fata mereu spre soare – asa, umbrele vor cadea in spatele tau.” – Walt Whitman Sunt clipe in viata cand o simpla privire e de ajuns pentru a-ti taia respiratia; sunt momente in viata cand un singur cuvant iti trezeste sau iti adoarme intreaga fiinta; sunt secunde de care depind vieti si minute de care se tin destine; sunt atingeri care se impletesc in trairi de care nu te mai lipsesti intreaga viata; sunt imbratisari care iti opresc in loc timpul si iti strang toate simturile pentru a ti le prinde intr-un buchetel de impliniri! sunt dorinte care te sperie atat de tare incat te fac sa renunti la ochii lui, de teama sa nu vina o zi in care stralucirea lor sa iti vada ochii tai inlacrimati; sunt rugi inaltate spre cer care te pun in genunchi chiar cand te gandeai ca acolo te vei afla doar cu cateva clipe inainte sa mori; si te intrebi cum se poate sa iti ingenunchezi mandria si te apleci, impreunandu-ti mainile pentru a cere cateva clipe in plus, cateva minute de MAI VREAU! sunt lacrimi care raman in coltul ochilor din mandrii si temeri; sunt lacrimi al caror curs il lasam sa isi urmeze drumul tocmai pentru ca stim ca orgoliile nu ne ajuta la nimic; si ne gasim curajul sa le lasam sa cada, sa ne inunde ochii si sa ne umezeasca buzele! sunt Inimi care simt fara sa spuna prin vorbe; pentru ca Ele nu au invatat alfabetul nostru; sunt suflete care plang pentru ca si-au pierdut jumatatea sau nu au gasit-o decat dupa multi ani, intr-un sertar prafuit, si, de teama sa nu fie “infestata” cu mucegai, o lasa pe masa, ratacind, undeva. sunt picaturi de apa pe care le-am vazut in lumina timpului meu si care ma spala in fiecare zi de nefericire! sunt oameni in viata mea pe care i-am intalnit din intamplare si care m-au facut fericita prin simpla lor privire; sunt oameni in viata mea care mi-au dat in dar bucuria fiecarei clipe; care m-au invatat ca “in viata trebuie sa fii si putin egoist”, ca “trebuie sa faci doar ce simti”; pentru care m-am intors cand am plecat pentru a-i mai privi pentru o clipa doar; carora le-am spus “ADIO!” fara cuvinte sau carora le-am spus-o din durerea aceea surda nascuta din teama de a nu suferi inca o data! Oameni care mi-au spus “TE IUBESC!” fara sa se gandeasca dureros ca i-as putea respinge, oameni pe care ii admir pentru taria lor, pentru puterea de a crede ca totul in viata ti-e dat sa il traiesti o singura data! sunt oameni in viata mea de la care am avut asteptari si care m-au dezamagit tocmai pentru ca am asteptat ceea ce ei nu aveau de unde sa-mi dea; oameni pentru care am facut TOT si care nu au facut nimic pentru mine; oameni pentru care nu am facut NIMIC si care au facut din clipa vesnicie pentru a mi-o da in dar! sunt oameni de la care am primit buchete imense de flori si care nu mi-au smuls un suras macar! Si oameni de la care am primit un ghiocel prin care mi-au dat taria de a merge mai departe, chiar daca sunt inlacrimata la fel ca el. Chiar daca sunt la fel de plapanda si la fel de trecatoare! Ei mi-au spus fara sa stie “… pentru ca renasti de fiecare data cand nimic nu mai da sanse de dezghet!” de Monica Berceanu
Publicitate

A nu mai fi iubit, pentru mine înseamnă a nu mai exista. A iubi înseamnă a renunţa la tine însuţi, la dreptul tău, la dreptatea ta pentru a îndreptăţi pe cel ce ţi-a greşit, înseamnă să mori tu pentru a lăsa pe altul să trăiască. „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Toată Evanghelia este o poveste de iubire.

Fiecare şi-a închipuit nişte gesturi, nişte cuvinte, nişte feţe care privesc într-un anume fel şi toate acestea îi aduceau o uşoară bucurie, dar totodată o mare durere, că toate aceste gesturi, toate aceste cuvinte pe care ni le închipuim în mintea noastră, sunt foarte greu de regăsit în ceilalţi. Suferim pentru că cei din jurul nostru nu ştiu să ne iubească.

Suferim pentru că iubirea, aşa cum ne-am închipuit-o noi, nu există. Dar iubirea există. Există pentru că Dumnezeu a adus-o în lume, pentru că ea nu poate să nu existe, nu poate să aibă sfârşit, pentru că ea nu are nici început. Ea nu poate să se împuţineze, pentru că ea porneşte de la Dumnezeu şi se revarsă asupra întregii făpturi, aşa încât, dacă iubirea nu există, doar noi suntem de vină pentru că nu o vedem. Dacă nu vedem iubirea în jur, este pentru că noi înşine nu o avem. Nu poţi vedea ceea ce nu ai în ochi.

Să simţi pe inimă dragostea lui Dumnezeu. Vrei să ştii ce părere are Dumnezeu despre tine ? Uită-te ce părere ai tu despre aproapele tău. Puterea de a ierta este însuşire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc, ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Tot ce se schimbă şi trece, nu este din iubire. Omul firesc nu iartă, el din instinct se apără şi se îndreptăţeşte, şi chiar atacă pentru a se apăra pe sine. Iertarea este o însuşire e celor puternici. Cel slab/oamenii mici nu va/vor avea niciodată puterea de a cere iertare.

Iubesc pe cineva nu pentru că el este mai bun decât alţii, ci pentru că văd în el virtuţile care îmi descoperă mai desluşit chipul lui Dumnezeu pe Care eu Îl iubesc. O prietenie nu se alimentează atât din virtuţile şi bunătatea celui pe care ni-l dorim prieten, cât din lucrarea noastră lăuntrică. O prietenie poate avea trăinicie numai dacă se leagă între persoane cu aceleaşi aspiraţi şi de aceeaşi măsură duhovnicească. În puterea noastră stă să oferim prietenia, dar niciodată să o cerem de la alţii. Prietenia este deschiderea sufletească pe care o avem către toată lumea, izvorâtă din dragostea poruncită de Hristos. În acest sens, creştinul este prieten cu toţi şi cu nimeni. Cu toţi, pentru că nu poate să nesocotească pe cineva, şi cu nimeni, pentru că nu poate să prefere pe cineva.

Publicitate

Savatie Bastovoi

Cand iubesti, nu socotesti

Când te uiți în jur, de peste tot ești încurajat să îți contorizezi finanțele, sentimentele, oamenii, situațiile. Chiar perioada aceasta mi s-a spus de câteva ori că ”nimic nu e gratis pe pământ”. Drept dovadă că lumea aceasta funcționează după un asemenea sistem este barterul. Adică eu îți dau ceva, ca tu să-mi dai altceva.

Însă dacă ne uităm la sistemul de valori a lui Dumnezeu, acesta spune așa: „Eu îți dau ceva pentru că te iubesc”. Nu pentru că mă aștept de la tine la ceva în schimb, nu pentru că am de câștigat ceva din asta, nu pentru ca tu să-mi dai altceva. Pur și simplu pentru că te iubesc. Oricum nu prea ai nimic ce să-mi oferi în schimb, pentru că tot ce ai, de la Mine ai. Însă Eu continui să-ți dau chiar și atunci când nu apreciezi, pentru că te iubesc.

Dacă trebuie să funcționăm după un sistem propriu, eu cred că acesta ar trebui să fie: „când iubești, nu socotești”. Să uităm de bartere, de schimb pe schimb, de îți dau ca să-mi dai. Pur și simplu când iubești cu adevărat nu socotești.

Nu socotești de câte ori ai iertat. ”Știi, eu te-am iertat de 5 ori, așa că acum e rândul tău să mă ierți tot de atâtea ori”. Iubirea nu cunoaște cifrele. Iubirea, în schimb, cunoaște iertarea.

Nu socotești de câte ori ai oferit. ”Știi, bine că eu ți-am dat ce-ai vrut. Acum și tu trebuie să-mi dai ce vreau eu.” Iubirea nu-l cunoaște pe ”dă-mi”. Iubirea, însă, îl cunoaște pe ”îți ofer”.

Nu socotești câte nopți nedormite ai, câte lacrimi au curs sau câte sacrificii ai făcut. Nu ții socoteală la câte mi-ai dat, ca să-ți dau tot atâtea. Să nu cumva să-ți dau în plus. Nu socotești câte drumuri ai făcut, pentru că dacă e nevoie, mergi un kilometru în plus. Chiar doi. Sau trei. Atâția cât e nevoie ca celălalt să fie bine.

Până când nu o să înțelegem că în iubire nu socotești, o să iubim egoist. O să așteptăm să ni se ofere mai mult decât să oferim. Să ni se slujească. Să ni se închine. Iubirea nu numără. Iubirea nu oferă ca să primească înapoi. Iubirea nu spune ”îți dau asta ca să-mi dai aia”. Iubirea din Dumnezeu oferă și iartă pur și simplu ”pentru că te iubesc”.

Alina Ilioi

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Danezii sunt in mod constant pe locul 1 ca fiind cei mai fericiți oameni din lume și dragostea lor de hygge este bine cunoscuta. Hygge (pronunţat aproximativ "hiu-ga") este o emblemă și o tradiţie de sute de ani a naţiunii daneze. Dar nu este obligatoriu să fii danez ca să înţelegi şi să te bucuri de hygge, fiindcă temele universale care stau la baza practicării sale sunt înțelese de noi toți: apartenenţa, încrederea, conectarea, comuniunea, reciprocitatea, înrudirea, siguranţa, căminul, mulţumirea, autenticitatea, prezenţa şi iubirea. 6 modalitati prin care putem obtine Hygge 1. Lumina vie Atunci când danezii sunt întrebați ce asociaza cel mai mult cu hygge, o majoritate de 85% vor menționa lumânările. Nu există nicio modalitate mai rapidă de a obține hygge decât să aprindem câteva lumânări sau, așa cum se spune în limba daneză, lys levende, sau "lumini vii." 2. Ceva nepermis Produsele de cofetărie și consumul de cafea în Danemarca, sunt direct legate de hygge. Hygge este o modalitate de a fi de a fi bland cu tine, oferindu-ti o pauză de la cerințele unui trai sănătos. Dulciurile sunt hyggelige. Tortul este hyggeligt. Cafea sau ciocolata caldă este hyggeligt, de asemenea. Stick-urile de morcov, nu prea. Ceva nepermis este o parte integrantă a ritualului hygge. Dar nu ar trebui să fie ceva extravagant. Foie gras nu este hyggeligt. Dar, o tocană consistenta este. Floricele de porumb sunt hygge mai ales dacă împărtim cu toții același bol. 3. Impreuna Hygge este o situație foarte relaxata. Nimeni nu este în centrul atentiei sau nu domină conversația pentru perioade lungi de timp. Egalitatea este un element important în hygge, o trăsătură care este adânc înrădăcinată în cultura daneză și, de asemenea, se manifestă prin faptul că seara toată lumea ia parte la treburile hyggelig. Este mai hyggeligt dacă toți ajuta la prepararea alimentelor, nu doar gazda singura în bucătărie. 4. Planificarea fericirii Hygge ne poate ajuta să fim recunoscători pentru fiecare zi, pentru că este vorba despre savurarea plăcerii simple. Hygge inseamna sa traiesti momentul, dar hygge este, de asemenea, o modalitate de a planifica si păstra fericirea. 5. Un locsor in care sa te cuibaresti Fiecare casa are nevoie de un hyggekrog, ceea ce se traduce aproximativ prin "un ungher". Este locul din camera în care iti place să te ghemui cu o pătură, cu o carte și o ceașcă de ceai. Danezii iubesc spațiile confortabile. Toată lumea vrea unul, iar hyggekroge sunt obisnuite in Copenhaga și în întreaga țară. Cand te plimbi pe străzile orașului, observi că multe dintre clădiri au cate o ferestra larga. In interior, acestea sunt aproape sigur ticsite cu perne și pături, oferind celor care locuiesc acolo un loc confortabil pentru relaxare. 6. Timpul petrecut impreună In medie, 60% dintre europeni socializeaza cu prietenii, familia sau colegii cel putin o dată pe săptămână. In Danemarca media este de 78%. Poti petrece hygge de unul singur, dar hygge are loc mai ales în grupuri mici de prieteni sau in familie. Timpul petrecut cu ceilalți creează o atmosferă calda, relaxata, prietenoasa, umana, apropiata, confortabila si primitoare. În multe feluri, este ca o îmbrățișare calda, dar fără contactul fizic. Arta hygge este, prin urmare, si arta de a extinde zona de confort pentru a include și alte persoane. În aceste vremuri de instabilitate globală, ne-am îndepărtat unii de ceilalţi şi ne-am înstrăinat de mediul înconjurător. Am pierdut caracterul imediat, confortul şi adevărul lucrurilor concrete şi reale şi avem nevoie să găsim moduri alternative de a consuma şi a ne conecta. Hygge descrie un stil de viață care aduce omenie şi căldură în casele, şcolile, locurile de muncă, oraşele şi naţiunile noastre.