Poate cel mai greu ne este în viață să înțelegem că există persoane alături de care nu vom putea trăi toată viața. indiferent ce am face, nu le putem face să rămână.
Apoi apare întrebarea crucială: să îl fac să stea sau să îl las să își trăiască viața departe de mine?
Dacă optezi să ții în viața ta o persoană, cu forța, nu vei face decât să îți faci rău, mult rău! Poate că am auzit în jurul nostru cum oamenii spuneau că este foarte bine să luptăm pentru cei dragi nouă. Sunt de acord, însă doar dacă cei la care ținem vor să și rămână alături de noi.
Am avut destule relații în viață, atât amoroase cât și de prietenie, așa că pot spune că atunci când s-au încheiat aveam impresia că eu am fost cea care a tras de relație. Nu spun că mă așteptam să îmi fie recunoscători o viață întreagă, însă am înțeles, din atitudinea lor că nu eram la fel de importantă precum fuseseră ei pentru mine.
Oameni buni, nimeni nu vrea să cerșească atenție!
Cel puțin eu nu mai vreau să acord timp oamenilor care nu merită prezența mea, în viața lor. Nu vreau să rămân cu forța în viața cuiva.
Nu vreau să fiu singura care își amintește că trebuie să dea un telefon, nu vreau să forțez nimic.
Atunci când două persoane vor să facă parte una din viața celeilalte, vor găsi o cale.
Nu uita, acolo unde este voință este și o cale!
Din păcate a trecut destul timp până să înțeleg acest aspect, acela că trebuie să las anumite persoane să plece din viața mea!
Am învățat apoi că nu pot preveni lucruri care se vor întâmpla oricum. Am învățat că trebuie să mă apreciez întâi pe mine și că nu am nevoie de nimeni care nu are nevoie de mine. Atât de simplu!
Știu că nu este ușor să te desparți de oamenii la care țineai cândva, mai ales după ce investești sentimente și timp în acea relație, însă amintește-ți întotdeauna că cine este menit să rămână alături de tine, o va face!
Oamenii vor pleca. Şi vor trânti uşi grele în urma lor. Te vor zdruncina pe de-a-ntregul. Te vor face să te întrebi cu ce ai greşit. Te vor obliga să suferi, fără să vrei, pentru ceva de care, poate, nu eşti deloc vinovată. Oamenii vor pleca. Chiar dacă nu le vei da motive să o facă. Chiar dacă vor şti că te va durea. Chiar dacă asta te va doborî. Vor pleca şi nu poţi schimba asta.
Poţi doar să ai încredere că totul a fost cu un motiv. Îmi place să cred că oamenii nu apar în vieţile noastre degeaba. Îmi place să cred că nu îi iubim, nu devenim dependenţi de ei pur şi simplu pentru a pleca mai apoi. Ar trebui să existe motive. Ar trebui doar să le căutăm. Fiecare ne învaţă câte ceva, iportant e să aflăm ce.
Probabil cel mai important lucru pe care am putea să-l învăţăm este acela că nu putem opri pe nimeni dacă e hotărât să plece. Nu putem iubi la nesârşit acele persoane care renunţă la noi. Dar asta nu înseamnă că nu dor renunţările la final. Şi nici nu putem forţa pe cineva să ne iubească, aşa-i? Tot ce putem face este să avem încredere că va fi totul bine. Poate, nu acum. Poate, nu mâine. Dar va fi. Oricât de grele ar fi zilele, noaptea tot vine pentru a te lăsa să te odihneşti. Şi oricât de întunecate ar fi nopţile, tot va răsări soarele. Aşa că ai încredere.
Dacă trebuie să rămână lângă tine, va rămâne. Dacă vrea să plece, va pleca, nu contează că nu are motive. Atunci când Dumnezeu vrea să scoată oamenii nepotriviţi din viaţa ta, nu te împotrivi. Iar atunci când îi aduce pe cei potriviţi în sufletul tău, încearcă să nu le închizi uşile din cauză că suferi după ceilalţi.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
