Kaya, este o foca care se afla in grădina zoologică din Oregon, si a devenit interesata de un fluture care zboară lângă peretele ei de sticla. Acesta este unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am văzut vreodată.
În clipul surprins se poate vedea cum Kaya urmareste fluturașul care zboară in jurul custii ei..
Kaya, complet fascinată de fluture, își împinge nasul în sus față de perete pentru a avea o privire mai bună.
Videoclipul a fost filmat de Micah Reese, un membru al personalului din grădina zoologică, care a fost în apropiere când a avut loc acest moment minunat.
A fost o vreme, deloc îndepăratată, în care pe plajele plajele pustii ale litoralului românesc trăiau foci. Da, foci! Oricât de greu ne vine a crede, fauna relativ recentă a României cuprindea şi o specie de focă. Din nefericire, foca de Marea Neagră a avut aceeaşi soartă tristă a bourului, zăganului, dropiei, calului sălbatic tarpan, antilopei saiga precum şi a multor alte specii de animale care au trăit la noi, dar au dispărut din cauza inconştienţei şi răutăţii omului. Prin urmare, cu atât mai mult se impune aproape de la sine, aducerea la suprafaţă a poveştii adevărate a focilor din Marea Neagră.
Foca despre care spuneam (cu probe evidente, după cum veţi vedea) că trăia pe vremuri şi în apele şi zonele costiere ale Mării Negre, făcea parte dintr-o populaţie izolată de foci care aparţineau speciei focii de Mediterana (Monachus monachus).
Din acest motiv, unii naturalişti au considerat că populaţia de foci din Marea Neagră ar fi o subspecie distinctă care a primit în trecut şi nume ştiinţific propriu (Monachus monachus albiventer), pe motiv că aceste foci din Pontul Euxin ar fi avut o culoare albicioasă a abdomenului mai pronunţată decât suratele lor din Mediterana. În fond, „albiventer” înseamnă abdomen, parte inferioară albă.
Tot de la coloritul abdomenului lor li s-a tras şi cealaltă denumire, anume aceea de focă călugăriţă, cu trimitere la albul abdomenului şi culoarea cenuşiu-închisă a părţii superioare a corpului, întregul ansamblu imagistic trimiţând cu numele la haina unor călugăriţe catolice.
Foca din Mediterana este de fapt singura specie de focă care mai supravieţuieşte astăzi în această mare. A fost un animal cunoscut şi apreciat încă din cele mai vechi timpuri. Vechii greci credeau că focile erau sub protecţia zeilo Apolon şi Poseidon, deoarece aceste mamifere marine apreciau mult marea şi soarele. O monedă antică grecească din jurul anilor 500 înainte de Hristos reprezintă un cap de focă, iar aceleaşi foci au fost menţionate în scrierile lui Homer, Plutarh şi Aristotel. Primi pescari ai Mediteranei se bucurau de apariţia fugară a focilor, considerându-le purtătoare de noroc.
Din nefericire, cealaltă faţă a monedei era cu totul diferită. La început tolerate şi admirate, focile călugăriţe s-au văzut în scurt timp ameninţate de oameni. Au început deci să fie vânate pentru pieile lor, carne şi grăsime. Doar că în timpurile vechi, erau vânate sporadic, fapt care nu le-a pus pe atunci existenţa în pericol.
Din cauza caracterului lor blând şi prietenos la adresa oamenilor, aceste foci erau prăzi uşoare pentru pescarii şi vânătorii care se apropiau de ele înarmaţi cu ciomege, suliţe şi năvoade. Există evidenţe istorice încă din vremea Imperiului Roman, conform cărora efectivul focilor din Mediterana începuse să scadă vertiginos.
Sursa: descopera.ro
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
