Astăzi, suflet blând, m-am lovit, în căutările mele pe internet, de înţelepciunea împărtăşită a celor care au reuşit să atingă vârsta de 100 de ani. Aşa că, am simţit să împărtăşesc cu tine aceste lecţii de viaţă formulate cu blândeţe şi iubire.
” Nu poţi merge prea departe dacă nu eşti pasionat. Găseşte-ţi pasiunea şi valorific-o.
Caută oportunitatea şi libertate în loc să cauţi un loc de muncă şi securitate.
Îndrăgosteşte-te cât de mulţi poţi. Iubirea e cel mai remarcabil lucru.
Fii mândru de tot ceea ce iubeşti.
O să întâlneşti foarte mulţi oameni, unii chiar opuşi faţă de tine. Nu îi poţi evita la nesfârşit. Învaţă să fii tolerant.
Căsătoreşte-te din iubire. E singurul lucru ce poate uni două persoane.
Fii tu. Nu vei ajunge la vârsta mea dacă vei trăi viaţa altei persoane.
Râzi. Nu ai nici un motiv să iei viaţa aşa în serios.
Orice ţi-ar oferi viaţa, răspunde şi nu reacţiona.
Iartă-te pe tine şi pe toţi cei din jurul tău.
Oamenii tind să încurce fericirea cu satisfacţia. E posibil să nu fii fericit mereu dar poţi învăţa să fii satisfăcut.
Crede în tine.
Niciodată să nu subestimezi puterea norocului.
Nu câştigi nimic dacă eşti îngrijorat.
Timpul are puterea să vindece orice rană.
Fii activ. Asta te menţine în viaţă. Orice este nefolosit, rugineşte.
Oamenilor nu le pasă de corpul lor când sunt tineri. Când ajungi la vârsta mea înveţi cât de important este corpul. ”
Sfaturi pentru o viață mai frumoasă
O să încep acest articol prin ați spune că dacă simți că nu ai nevoie de el, atunci să știi că este pentru tine. Și dacă crezi că ai nevoie de el, atunci ai dreptate
Atunci când ești stresat de muncă, responsabilități, știind că nu poți să faci față provocăriilor. Zâmbește și ia un loc în primul rând când lucrurile tind să se dezlănțuie. Fii spectatorul relaxat care privește filmul ca și cum nu i-ar aparține scenariul. Privește totul detașat, amuzat și conștientizând că lucrurile o să se rezolve, într-un fel sau altul. Toată viața noastră a fost alcătuită din griji mărute care ne-au ținut ocupați, însă prea puțin ne mai amintim de ele. Deja știm că totul este rezolvabil. De fiecare dată am ieșit cu bine, mâine nu ne vom aminti de provocările de astăzi pentru că vom avea altele noi. De ce să nu savurăm comedia? Trebuie să recunoștem că întotdeauna, dramele noastre sunt cele mai bune. Ușor nu este sigur, dar distractiv poate fi.
Ia câte o pauză din a fi responsabil, încordat, gânditor; sigur acel moment nu ar fi făcut diferența. Hranește copilul din tine. Fă ceva ce îți place. Orice. Pur și simplu răsfață-te un pic. Permite-ți să ieși din poveste, și să ai un moment în care să îți dai seama că ești mai important decât orice ți se întâmplă, și îl meriți. Fii un egoist cu acte în regulă. Dacă noi nu ne putem iubi, cine va putea?
Încalcă câteva reguli personale, pe care nu le-ai încălca niciodată. Și nu mă refer la cele pedepsite prin lege! Permite-ți să greșești, să ieși din veșnicul tipar. Uită un pic de reguli și ieși la suprafață. Fără să faci lucruri noi, nu o să înveți să le observi fără a mai emite judecăți de valoare. Ai nevoie sa vezi frumosul și din afara gardului ridicat de tine. Câteodată, pur și simplu fă-o. O să te simți mai viu și liber din propria închisoare a minții.
Cochetează. Da, ai citit bine. Cocheteaza cu viața și tot ce aceasta conține. Cochetează cu soțul, soția, amanta(dacă e cazul), cu copiii, mancarea, o frunză, un animaluț. Simte că cochetezi cu tot ce te înconjoară, pentru că nu poți face asta fără să oferi afecțiune în jur. Când oferi ceva, în primul rând trebuie să îl ai. Dacă oferi afecțiune în jur, înseamnă că deja ai pentru tine. Atunci când oferi, primești. De fapt când oferi o faci prin inima ta, deci ea va fi prima care va primi.
Dacă oferi, ție îți oferi, pentru că nu există nimic în afară de tine. Încetează să mai judeci. Nu mai judeca gândirea, și experințele nimănui. Nu mai judeca greșelile tale, pe tine și viața ta. Înțelege că fiecare experiență a fost un maestru al tău ales cu grijă. Asta face uneori lucrurile amuzante, nu? Cum să fie prostioarele prin care trecem uneori un maestru ales cu grijă? Dar sunt, pentru că și maeștrii au simțul umorului și sigur tu ești o dovadă vie a acestui lucru. Nu îți mai judeca viața.
Privește-i cursul, cu acceptare, iubește-l și curgi cu el mai departe. Nu rămâne blocat în timpul ce a trecut și nu le-ai trăit destul, pentru că acorzi și acestui timp, ocazia să fie un timp trecut și netrăit. Trăiește-l în orice anotimp și observă-i splendoarea. Nu mai judeca lucrurile. Savurează-le. Au venit cu un scop la tine. Îți petreci prea mult timp gândind ce nu îți convine, și uiți să te bucuri de ceea ce îți place.
Observă. Orice lucru tinzi să îl judeci, încearcă să îl privești într-un mod care să te ajute să îl înțelegi și pune-ți adesea întrebarea: ”Dacă nimic nu este ceea ce pare”. Ne putem înșela până și noi aceștia perfecți. Cred că de multe ori observăm ceva ce era bătut în cuie în trecut, ca făcând parte în cele 10 porunci personale și de necontestat. Și observăm că parcă legea uneori chiar cere să se adapteze timpurilor în care vrea sa intre în vigoare.
Îndrăznește! Îndrăznește să vorbești, exprimând o opinie diferită, un sentiment sincer în public, o plimbare desculț prin oraș în plină vară, sau iarnă dacă vrei. Îndrăznește să porți acea rochiță îndrăzneață ce o ții în dulap deși o adori. Îndrăznește, să zâmbești fără motiv. Să te prostești fără să îți pese de opinia celorlalți, atâta vreme cât nu îi afectează în mod direct, sau chiar dacă o face. Sau da, îndrăznește să te aperi. Să fii o victimă, nu înseamnă să fii mai bun. Nu ai venit aici să suferi inutil, de ce ți-ai face asta?
Și îndrăznește să spui nu, atunci când acesta e răspunsul pe care chiar dorești să îl dai. Îndrăznește să fii oricine vrei tu. Eliberează-te de ”trebuie”. Acceptă-te plenar. Cât despre lume, da, te va vorbi. Dar știi care e partea distractivă la bârfe? Pleacă atât de repede pe cât de repede vin. Cei ce bârfesc sunt ca niște reporteri în permanentă căutare de știri, pentru a nu-și pierde actualitatea. Deci nu te flata, nu vei fi bârfit tot timpul. Pentru restul lumii nu ești chiar atât de important. Pentru că nu se pricep la lucrurile care chiar contează, cum am fi noi…aceștia perfecți.
