“Cand o usa se inchide, se deschide alta. Insa, de cele mai multe ori pierdem atat de mult timp uitandu-ne dupa usa inchisa, incat nici nu observam ca o alta tocmai s-a deschis in fata noastra.” – Alexander Graham Bel
De multe ori, ramanem in relatii sau casnicii care ne sufoca pentru ca ne este frica sa punem punct, sa inchidem o pagina din viata noastra si sa o luam de la capat. Dar, daca nu inchidem usa nefericirii, nu vom avea niciodata sansa de a fi fericiti cu adevarat.
Frica de singuratate ne limiteaza alegerile. De multe ori ramanem in relatii sau casnicii care ne sufoca pentru ca ne este frica sa punem punct, sa inchidem o pagina din viata noastra si sa o luam de la capat. Dar daca nu inchidem usa nefericirii nu vom avea niciodata sansa de a fi fericiti cu adevarat.
Cand o relatie/ casnicie nu mai merge ne obliga sa ne punem niste intrebari al caror raspuns poate fi dureros, pentru ca asta inseamna sa fim realisti cu noi si sa recunoastem unde am gresit. Cand se ajunge la despartire, fie ca vorbim aici de separare sau divort, lucrurile sunt dureroase pentru ambii parteneri.
- Pentru cel care decide sa plece pentru ca poarta povara deciziei si odata cu ea a vinovatiei: el este cel care pleaca si-l face pe celalalt sa sufere.
- Pentru cel care ramane pentru ca se simte tradat si abandonat.
In dinamica aceasta a despartirii cel mai dureros pentru fiecare din parteneri este sa se opreasca din a se raporta tot timpul la celalalalt si sa se uite la el: fiecare are contributia lui in ajungerea la acest punct. Daca nu se opresc si nu identifica ce nu a mers, care a fost partea lor in aceasta dinamica, vor reperta scenariul si in urmatoarea relatie si vor suferi din nou. Furia si dorinta de razbunare a celui care este parasit sau sentimentul de eliberare amestecat cu vinovatie al celui care paraseste, ii impiedica sa-si clarifice cu adevarat ce s-a intamplat, sa lase trecutul in spate si sa fie atenti ca in urmatoarea relatie sa nu repete aceleasi lucruri care au dus la despartire.
Omul este o fiinta prin excelenta sociala: nu poate trai singur, dar asta nu insemana sa stai ]ntr-o relatie toxica. Cu cat stai mai mult intr-o astfel de relatie te anulezi ca individ, iti pierzi stima de sine si increderea ca poti reusi sa ai o relatie armonioasa cu cineva.
Scuzele pe care le aud adesea sunt
- · Nu pot sa le fac asta copiilor mei
- · Nu o sa ma descurc singur/a
- · Nu pot sa traiesc fara el/ea
- · Nu pot sa le fac asta parintilor mei, asta i-ar distruge
- · Nu suport sa fiu singur/a
Alegerea de a ramane intr-o relatie care nu merge va apartine, toate cele de mai sus sunt scuze menite sa va faca sa va simtiti mai bine, sa nu va diminueze pana la anulare stima de sine.
Copiilor nu le va fi mai bine intr-o familie in care cei doi parinti se cearta continuu, de-abia de-si mai vorbesc, se simt frustrati, ingraditi, nefericiti; nu le faceti un bine stand impreuna!
E adevarat ca este greu sa te descurci singur/a, dar daca planifici cu grija cheltuielile vei vedea ca te descurci, mai greu, dar pana la urma iesi la liman.
Poti sa traiesti si fara partener/a chiar daca ti se pare ca fara el/ea nu mai poti respira. Timpul atenueaza sentimente, reduce intesitatea emotiilor.
Nu va protejati parintii daca le spuneti minciuni; ei simt ca ceva nu este in regula: de fiecare data veniti in vizita la ei sau cand faceti sarbatorile in familie se simte tensiunea dintre voi si partener/a, furtuna pluteste in aer chiar daca toata lumea se face ca nu vede norii.
A fi singur nu este sfarsitul lumii. Te poti vedea cu prietenii pe care i-ai neglijat cat timp ai fost in relatie, poti relua legatura cu fratii si surorile pentru care nu ai mai avut timp, iti poti face cunostinte noi, poti merge la concerte, teatre, expozitii, intr-un cuvant poti avea timp pentru tine si-ti poti reconfigura programul in consecinta. Tu alegi!
Autor: psih. FLORENTINA NEGRESCU
