Sa stai intr-un loc unde simti ca nu apartii nu vei fi niciodata fericita! Un psiholog ne vorbeste despre frica de a iesi dintr-o relatie care nu mai merge.

Oameni imposibil de iubit și iubirea de sine Toți oamenii tânjesc după iubire și mulți fac eforturi să fie iubiți. Există și oameni care fac tot posibilul să nu fie iubiți. Aceștia se străduiesc să-i umilească pe cei care i-ar putea iubi, folosindu-se de inocența și de frumusețea iubirii însăși, care rabdă, iartă, acceptă și abdică de la toate ifosele Egoului. Iubirea însăși e umilită de cei care n-o cunosc și n-o înțeleg, de cei ai căror ochi o socotesc o slăbiciune sau un pericol. Astfel de oameni se comportă cum le trece prin minte. Toate proiecțiile Egourilor personale devin defecte, slăbiciuni și trăsături pe care ei le atribuie lumii înconjurătoare. Cei care țin iubirea la distanță, umilind, manipulând, acuzând, negând, reprimând sau atacând nu sunt altceva decât imagini ale unei iubiri de sine care are nevoie să fie investigată și reevaluată. Iubirea însăși îi acceptă existența acestui ”imposibil de iubit”, dar nu trebuie să-i tolereze la infinit comportamentul absurd, căci această toleranță devine lipsă de iubire de sine. Iubește-te pe tine, asta-i ideea! Iubirea rabdă totul, iartă totul, acceptă totul, dar acestea se întâmplă în interior și, dacă se întâmplă aici, este doar o chestiune de timp pentru ca separarea fizică a iubirii de lipsa iubirii să apară ca o consecință a legii universale a reflecției. Așadar, cel care nu ne iubește în exterior este doar un aspect neintegrat din noi înșine, o parte din noi, care se autoflagelează, așteptând dragostea de acolo de unde ea nu poate veni. Cel care nu iubește, nu iubește: punct! Poți avea ochii verzi, picioarele până-n lună, inteligența lui Einstein sau conturile doldora: dacă cineva nu te iubește, acela ești tu, iar ”neiubibilul” din exterior e doar o oglindă care încearcă să te conștientizeze, care încearcă să-ți spună: iubește-te, așa ai să scapi de mine! De aceea el face tot posibilul să te umilească, să te arunce la coș, să-ți facă viața mizerabilă: el își face lui însuși acestea toate, iar ție îți spune că nu te poate iubi el, ci tu însuți. Visul de a schimba pe cineva și de a-i planta iubirea, bunăvoința, înțelegerea sau compasiunea în suflet e doar un vis. Căutați în viețile voastre oameni care vă iubesc deja. Căutați compania oamenilor buni, nu încercați să-i îmbunătățiți pe alții. Dacă alții vor să fie mai buni, vor face eforturi singuri în acest sens. Dacă vă iubesc, veți vedea aceasta în manifestările lor, în felul lor de a se comporta cu voi. Iubirea nu-i o stare unilaterală, de care beneficiază doar cel ce iubește: ea e ca soarele, când strălucește, aruncă lumină și căldură în lume, în jur. Vibrează, se simte, modelează comportamentul, atitudinea, faptele și o face pentru că ea e în interiorul celui ce iubește. Dacă nu este, nu poate fi stimulată, gândită, inventată sau determinată: iubirea vine din alt loc, din alt spațiu, din Duhul Sfânt...De aceea, dacă nu e, nimic nu e... ! Iubește-te pe tine, așteptând și căutând oameni care te iubesc, căci în întâlnirea cu ei se va manifesta iubirea de sine. Un articol de Maria Timuc Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Cand o usa se inchide, se deschide alta. Insa, de cele mai multe ori pierdem atat de mult timp uitandu-ne dupa usa inchisa, incat nici nu observam ca o alta tocmai s-a deschis in fata noastra.” – Alexander Graham Bel

De multe ori, ramanem in relatii sau casnicii care ne sufoca pentru ca ne este frica sa punem punct, sa inchidem o pagina din viata noastra si sa o luam de la capat. Dar, daca nu inchidem usa nefericirii, nu vom avea niciodata sansa de a fi fericiti cu adevarat.

Frica de singuratate ne limiteaza alegerile. De multe ori ramanem in relatii sau casnicii care ne sufoca pentru ca ne este frica sa punem punct, sa inchidem o pagina din viata noastra si sa o luam de la capat. Dar daca nu inchidem usa nefericirii nu vom avea niciodata sansa de a fi fericiti cu adevarat.

Cand o relatie/ casnicie nu mai merge ne obliga sa ne punem niste intrebari al caror raspuns poate fi dureros, pentru ca asta inseamna sa fim realisti cu noi si sa recunoastem unde am gresit. Cand se ajunge la despartire, fie ca vorbim aici de separare sau divort, lucrurile sunt dureroase pentru ambii parteneri.

  • Pentru cel care decide sa plece pentru ca poarta povara deciziei si odata cu ea a vinovatiei: el este cel care pleaca si-l face pe celalalt sa sufere.
  • Pentru cel care ramane pentru ca se simte tradat si abandonat.

In dinamica aceasta a despartirii cel mai dureros pentru fiecare din parteneri este sa se opreasca din a se raporta tot timpul la celalalalt si sa se uite la el: fiecare are contributia lui in ajungerea la acest punct. Daca nu se opresc si nu identifica ce nu a mers, care a fost partea lor in aceasta dinamica, vor reperta scenariul si in urmatoarea relatie si vor suferi din nou. Furia si dorinta de razbunare a celui care este parasit sau sentimentul de eliberare amestecat cu vinovatie al celui care paraseste, ii impiedica sa-si clarifice cu adevarat ce s-a intamplat, sa lase trecutul in spate si sa fie atenti ca in urmatoarea relatie sa nu repete aceleasi lucruri care au dus la despartire.

Publicitate

Omul este o fiinta prin excelenta sociala: nu poate trai singur, dar asta nu insemana sa stai ]ntr-o relatie toxica. Cu cat stai mai mult intr-o astfel de relatie te anulezi ca individ, iti pierzi stima de sine si increderea ca poti reusi sa ai o relatie armonioasa cu cineva.

Scuzele pe care le aud adesea sunt

  1. · Nu pot sa le fac asta copiilor mei
  2. · Nu o sa ma descurc singur/a
  3. · Nu pot sa traiesc fara el/ea
  4. · Nu pot sa le fac asta parintilor mei, asta i-ar distruge
  5. · Nu suport sa fiu singur/a

Alegerea de a ramane intr-o relatie care nu merge va apartine, toate cele de mai sus sunt scuze menite sa va faca sa va simtiti mai bine, sa nu va diminueze pana la anulare stima de sine.

Copiilor nu le va fi mai bine intr-o familie in care cei doi parinti se cearta continuu, de-abia de-si mai vorbesc, se simt frustrati, ingraditi, nefericiti; nu le faceti un bine stand impreuna!

E adevarat ca este greu sa te descurci singur/a, dar daca planifici cu grija cheltuielile vei vedea ca te descurci, mai greu, dar pana la urma iesi la liman.

Poti sa traiesti si fara partener/a chiar daca ti se pare ca fara el/ea nu mai poti respira. Timpul atenueaza sentimente, reduce intesitatea emotiilor.

Nu va protejati parintii daca le spuneti minciuni; ei simt ca ceva nu este in regula: de fiecare data veniti in vizita la ei sau cand faceti sarbatorile in familie se simte tensiunea dintre voi si partener/a, furtuna pluteste in aer chiar daca toata lumea se face ca nu vede norii.

A fi singur nu este sfarsitul lumii. Te poti vedea cu prietenii pe care i-ai neglijat cat timp ai fost in relatie, poti relua legatura cu fratii si surorile pentru care nu ai mai avut timp, iti poti face cunostinte noi, poti merge la concerte, teatre, expozitii, intr-un cuvant poti avea timp pentru tine si-ti poti reconfigura programul in consecinta. Tu alegi!

Autor: psih. FLORENTINA NEGRESCU

Publicitate
Alte Articole
Relatii
Iubirea ca si ura... La doi pasi una de cealalta. Agatate pe o creanga de vasc, la marginea unei lumi, pe fundul unei imensitati, in dreptul unei prapastii, intre astazi si ieri, posibil si maine, la capat de plaja pustie, intr-o casa cu geometrie si pereti, pe niste taste batatorite de 10 degete si un suflet, aproape de absurd, mana in mana cu aberatia. Undeva unde nu le mai cauti, undeva unde te gasesc fara sa le cauti, undeva unde nu mai speri, nu mai stii, nu mai crezi, nu se mai poate. Undeva unde vrei si ti se refuza, undeva unde implori si ti se neaga, undeva unde iti curg lacrimile si ti se raspunde din varf de zambet, undeva unde vezi multe, le crezi pe toate si ti se demonstreaza ca trebuia sa crezi in nimic. Nu e cale de intors din drum, loc de parcat langa o portita care sa-ti indice drumul spre un pamant neutru in care sa ti se sprijine picioarele. Nu e nimic romantic si nimic frumos in ura atunci cand vine din iubire, dar din ea se nasc clipe sublime, clipe de putere, momente de demnitate in care vezi ca stii sa te ridici, o lasare de pleoape in jos, o inchidere de pumni, un zgomot de palme. Crezi despre una ca nu are nimic de a face cu cealalta. Crezi despre cealalta ca nu are ce sa-ti mai spuna despre una. Poti sa juri ca nu sunt legate, cand le vezi imbarligate, calare una peste cealalta, luptandu-se cu toate panzele sus pentru suprematie si acaparare. Cand se termina urat, iubirea si ura se termina cam la fel. Opus. In plictiseala, dezgust, uitare, dezamagire, suferinta. Sau usurare, sau speranta sau loc de parcat alte inimi. Drumul lor este diferit, insa se intersecteaza in punctul in care iti dau puterea de a merge mai departe. Iubirea este vesnica ura de a fi singur. Ura este vesnica iubire de a nu ramane singur. Fa-ti timp pentru un Multumesc. Spus din inima. Caci nu iti poate lua mai mult de cateva secunde. Pentru unii, doar cateva momente sunt indeajuns sa fie praf de stele. Fa-ti timp pentru un zambet cald. Purtat pe buzele celor dragi. Fii tu motivul bucuriei lor. Un zambet la momentul potrivit, e o minune pentru cel lovit. Fa-ti timp pentru o tinere de mana. Fii tu un umar pe care celalalt isi poate sprijini trupul ranit. In ceasuri de nevoie si necaz. Multi dintre noi fug de inghit pamantul. Fii tu mai tare ca pamantul, azi. Fa-ti timp pentu o vizita la cei batrani. Caci pasii lor s-ar indrepta spre tine de varsta lor i-ar mai lasa s-alerge. S-ar bucura nespus de mult. Sa-ti vada chipul pe al lor pridvor. Sa gusti din ciorba lor gatita cu atata dragoste. Sa-i pupi pe frunte cand te desparti de ei, cu dor. Fa-ti timp pentru ai tai prieteni dragi. Imbratiseaza-i sincer si multumeste ca exista-n viata ta. Multi dintre ei s-ar arunca in foc ca sa-ti fereasca inima. Unii s-ar ineca in valurile tale numai pentru a-ti potoli marea sufletului. Prietenii adevarati se numara pe degete. Nu-i pierde printre ele si pe ei. Fa-ti timp si pentru tine. Pentru un film. Pentru o inghetata buna si un pahar de vin. Pentru o zi in care te poti imprieteni cu gandurile tale. Sa le mirosi printre petale. Precum o floare a fiintei pe care ai uitat sa o mai uzi. Fa-ti timp pentru iubire, prieten drag. Cand totul ti se pare-acum pierdut, gandeste-te la lupta inimii ca la un nou si pasnic inceput. Iubeste-te acum. Iubeste mult.