Sa nu uiti niciodata de unde ai plecat… Ceea ce ai nu trebuie sa te influenteze, pastreaza-ti sufletul curat!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor… Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna. Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita. Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. Gabriel García Márquez Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Nu uita de unde ai plecat. Dintr-un trup de copil mic, dintr-o casa stand mica si semeata langa casele altor oameni, dintr-o camera mai ceva ca un palat. Cand ai facut primul pas spre viata stateai in dreptul primei usi de la rascrucea de drum, aveai parul lung si blond, obrajii inflacarati.

Ai pornit de la un zambet curat, de la o incredere care ar fi fost in stare sa se catare pe stanci, de la dorinta de a schimba lumi, de a da foc raului de la radacini. Vedeai pe strada oameni tristi si doreai sa maturi strazile de neimpliniri, doreai sa aduni unul cate unul gandurile negre si sa le inchizi intr-un borcan pe care sa-l pitesti in locul secret din spatele casei. Credeai ca poti face oamenii sa uite, om naiv… Azi vrei la randul tau sa uiti…

Cum mai poti azi sa rezisti? Cum poti sa te mentii dreapta cu atatea greutati calare pe umerii cei fini ai tai? Nimeni din lume nu s-a gasit inca sa-ti ia lumea de pe umeri? Ce te-a durut cel mai tare? Mai tii minte si acum? Ce te-a durut cel mai rau atunci nu te face sa zambesti nici acum? Cand esti pornita impotriva ta si impotriva tuturor, de ce-ti aduci aminte de tot ceea ce nu te-a lasat la un moment dat sa respiri? Te laudai ca poti, ca poti sa le lasi le toate naibii si sa pui capul pe perna linistita… Dar nu. Seara, piticii tai de pe creier, de pe constiinta, de pe suflet si din el dau lupte seculare. Niciodata nu faci suficient de mult, mai mult decat te invata legea lui «trebuie». Nimic nu-ti da masura multumirii…

Publicitate

Iti aduci aminte privirea dusmanoasa a administratorului de la bloc, de vorbele rele pe care le-ai lasat sa intepe, de gesturile uneori rautacioase ale celor dragi, de coatele pe care le-ai dat ca sa ajungi in fata ghiseului, de felul in care intr-un mod unic in traficul de dupa-amiaza femeile devin perfect egale cu barbatii, de felul nedemn in care te-ai purtat astazi in fata colegilor doar ca sa iesi in fata, de ceea ce-or sa creada altii? Iti aduci aminte ca ti-ai promis ca orice ar fi, viata ta o sa fie singurul lucru cu care nu o sa-ti permiti sa te joci? Pana intr-o zi cand te-ai riscat si ti-ai pierdut toata viata si iubirea intr-un singur joc. Zborul tau a fost cu adevarat ratacitor…

Mai tii minte cum a durut si cum te-ai strans cand ti-ai pierdut increderea in cea mai buna prietena? A fost cea mai buna incredere pe care o puteai avea. Era in oameni, in mandrie si umilinta, in copilarie si incredere. Mai tii minte ca ceea ce se iubeste niciodata nu se paraseste? Ce-o fi fost in capul tau de-ai asteptat ca totul sa se transforme in singuratatea sumbra de atunci?… Mai tii minte ca te credeai frumoasa tare si de o frumusete nemuritoare? Astazi vrei sa te vindeci de riduri cu potiuni de firma si ti-ai dori sa strangi de gat ridul de sub ochi. Mai tii minte ca nu-ti placeau copiii? Astazi ai da orice sa fii unul sau sa-ti planga unul sub ochi…

Poti sa-ti amintesti totul, poti sa stergi totul cu un burete neticsit, poti sa-ti doresti, sa renunti, sa nu mai crezi, sa te razgandesti in privinta lucrurilor in care mai crezi, poti sa te simti vinovata pentru ceea ce ai facut sau nu ai facut. Dar nu ai dreptul sa uiti de unde ai plecat. Nu uita ceea ce esti caci nimic altceva din ceea ce ai sau ai obtinut nu te defineste mai adevarat de atat. Daca vrei sa ierti, incearca sa te ierti.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Stiai ca de fiecare data cand vorbim despre o rana nevindecata sau de o trauma, o reactivam la nivelul corpului nostru emotional, spiritual si fizic? Pe masura ce vorbesti, sau chiar si cand te gandesti la o problema veche o experimentezi ca si cand aceasta se intampla chiar in acel moment. Subconstientul tau nu diferentiaza intre o experienta actuala si o amintire, iar din punctul de vedere al subconstientului tau, experienta negativa se intampla chiar acum. Atunci cand reactivezi vechi amintiri dureroase, ganduri, cuvinte si emotii, acestea creeaza o energie karmica negativa pe care o proiectezi in mod inconstient in exterior, in viitorul tau. Aceasta energie karmica se manifesta in tot mai multe experiente dureroase, similare cu experienta originala. Cu alte cuvinte, atunci cand aceste probleme nu au un deznodamant, o bucla karmica sau un tipar karmic se dezvolta. De fiecare data cand acest tipar karmic se manifesta in situatii reale de viata, retraiesti simultan atat rana originala cat si durerea curenta. Atunci cand astfel de situatii isi fac aparitia in viata ta, universul iti ofera o oportunitate importanta de a vindeca rana trecutului prin vindecarea celei actuale. Din pacate, atunci cand o problema este reactivata, in loc sa o folosim ca pe o oportunitate de vindecare, multi dintre noi reactioneaza prin reprimarea sentimentelor sau prin amortirea lor prin intermediul alimentelor, medicamentelor, internetului, retelelor de socializare, televizorului si prin intermediul altor astfel de distractii. Problemele necicatrizate sunt astfel stocate in organism pana in momentul in care alegem sa ne eliberam de ele. Organismul este astfel silit sa devina un depozit al ranilor emotionale, cu toate ca pretul platit este unul urias, in special in cazul in care probleme sunt depozitate pentru perioade mai lungi de timp. Stocarea ranilor la nivelul organismului, in cele din urma, duce la slabirea acestuia si invita in viata noastra boala, boala, depresia, oboseala, stresul si cresterea in greutate. Vestea buna este ca organismul este pregatit sa se elibereze de aceste probleme acumulate in momentul in care esti tu pregatit. Atunci cand o problema nevindecata isi face aparitia in spatiul tau interior, nu o reprima, nu o impinge in jos – realizeaza oportunitatea pe care o ai la indemana si fa-ti timp pentru a o vindeca definitiv. Asta inseamna ca este necesar sa creezi spatiu in mod intentionat pentru a-ti simti emotiile si pentru a le permite acestora sa completeze procesul de vindecare. Ranile sunt menite sa fie vindecate. Noi nu suntem meniti sa ne petrecem intreaga noastra viata purtand in carca noastra toate probleme si toate suferintele pe care le-am trait in trecut. Ranile nevindecate ne ingreuneaza enorm si ne impiedica sa ne dezvoltam in mod constient. Aceste rani sunt cele care ne impiedica sa experimentam cel mai mare potential al nostru. Datorita schimbarilor care au loc la nivelul constiintei colective si energiei care este acum disponibila pe aceasta planeta, vindecarea vechilor experiente traumatice nu a fost niciodata un proces mai usor. De fapt, aceste experiente traumatice ies acum la suprafata pentru a fi rezolvate. Acesta este unul dintre motivele pentru care atat de multi dintre noi se confrunta cu probleme familiare. Ranile doresc sa fie vindecate si problemele cer sa fie lasate sa plece, dar fiecare dintre noi avem de spus ultimul cuvant in aceasta privinta. Nimic din toate acestea nu se pot intampla pana cand nu esti dispus si pregatit. Asa ca, intreaba-te: “Sunt pregatit?”. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!